Anotimpul dragostei

Primăvara ghioceilor

     Chiar dacă vremea este ceva mai mohorâtă, iar temperatura pare a fi mai scăzută decât a fost media iernii, astea nu sunt motive de a te împiedica să zâmbești! Cred că multitudinea de mărțișoare înșirate la toate colțurile și florile atât de mirositoare care se găsesc și ele în fiecare tarabă, prevestesc venirea acestui anotimp atât de frumos. Venirea primăverii să aducă un plus de energie în ființa ta, iar mirosul îmbietor al florilor de primăvară să inunde toată “instalația” de respirat a corpului tău.

       Stiu că de-a lungul anului care tocmai a trecut ai adunat destule nereușite, dezamăgiri, gânduri mai puțin colorate, experiențe care poate încă mai dor, dar primăvara este timpul să arunci tot ce a fost și din “bulbul” inimii tale, din bunătatea și dragostea pe care Dumnezeu le-a însămânțat în tine, să lași să crească o nouă experiență, să lași toată bunătatea să înnebunească pe toți cei ce văd cât de frumos ai înflorit anul acesta, să lași dragostea să se înalțe pană la cer, iar zâmbetul să domnească pe fața ta încât fiecare călător să se oprească, să te privească, iar dacă va trebui să plece mai departe să ia cu el o sămânță din ceea ce putem numi “cel mai frumos zâmbet al primăverii”. Nu spun că nu vor fi greutăți și anul acesta, dar precum firul de iarbă trece prin frunzele uscate, așa va trebuie și tu să treci prin ceea ce ai aruncat cândva (ceva atât de frumos la vremea lui, dar distrus de venirea “toamnei” din viata ta). 

       Primăvara, este anotimpul dragostei, simbolul renașterii, dar niciodată nu a fost sărbătorit ca atare. Primăvara asta vreau să renasc, să fiu din nou persoana care are unul din cele mai frumoase daruri primate de la Dumnezeu și vreau să pun în valoare acest dar. Cândva obișnuiam să îmi fac timp să scriu, sa exprim parte din sentimentele mele cu cei care își făceau timp să acceseze acest blog. A fost o perioadă de tăcere, dar cu susținerea voastră voi redeschide această carte, într-un format mult mai frumos, cu forțe noi și cu o determinare ca cea a firului florii pe care tocmai îl văd scoțând verdele dintr-un pământ negru.