Doua saptamani de vacanta. 2 fetze, 2 opinii, 2 sentimente....
1. Fericire: Avem vacanta, nu mai avem de invatzat, nu trebuie sa mai mergem la crsuri/laboratoare, vin sarbatorile si ne bucuram cu familia si cu vechii prieteni.
2. Tristete: Ne despartim (chiar daca doar pt 2 saptamani) de prietenii mai noi, de colegi, de cei cu care suntem in cea mai mare parte a timpului. Tristete si pt ca iasi-ul a ramas in urma si cu el au ramas si locurile noastre unde ne plimbam/alergam seara.
Daca ar fi sa punem in balanta cred ca nici ea nu ar sti unde e mai greu, unde ar trebui sa fim de sarbatori.
sâmbătă, 18 decembrie 2010
miercuri, 8 decembrie 2010
Sfaturi de la batrani
Cautand niste raspunsuri, cautand niste sfaturi entru viata asta, am plecat in cautarea de "batrani", si pentru ca rasa umana si-a omorat batranii si a incoronat fatzarnicia, am apelat la ceea ce niciodata nu va putea fi redusa la tacere. Am intrebat natura.
Am cautat flori pentru ca intotdeauna ceva dragalas se ascunde in ele dar nu le-am gasit... florile cu frumusetea lor... nici frumusetea naturala nu mai este privita cum trebuie, astazi se apeleaza doar la plastic, silicon, coloranti artificiali... o frumusete artificiala, o frumusete fara dragalasenie.
Am mers la pasari care cu ciripitul lor pot aduce o sclipire in viatza, dar nici ele nu mai sunt... au plecat spre taramuri mai calde. Si ceea ce suna atat de frumos, ciripitul acela care iti taie rasuflarea, care face sa tremure pana si ultimul os, si acestea sunt trecatoare, intotdeauna existand "undeva" mai cald, mai cu viatza.
Intr-un final am gasit "batranii". Niste copaci inalti, cu scoartza roasa de atatea anotimpuri pe care le-au trecut in "jurnalul de bord" m-au trimis la "regele" lor. Dupa multe minute de cautari l-am gasit, ishi spune "Teiul lui Eminescu".
Cand l-am gasit era la fel cum il stia si raposatul:
"Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste vârf de ramurele
Trec în stoluri randunele,
Ducand gândurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Si se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngân numai cu el!"
Atunci un fior m-a cuprins, ceva ne lega unul de celalalt, SINGURATATEA. Inafara faptului ca nishte copii vin sa ne vada, pe el pentru ca a rezistat atator furtuni, atator ani si pe mine cum incerc sa imi explodez capul cu iodura de amoniu, inafara de ei, in anotimpul acesta pe care oamenii il denumesc anotimpul sarbatorilor, anotimpul bucuriilor, nimeni nu sta sa ne asculte, daca nu cantarile, colindele, fosnetul macar gemetele si scartaitul.
Dar el, batranul, mi-a intrerupt gandurile si mi-a sous tare si raspicat, dar in acelasi timp s-a auzit si duiosia din vocealui: "Intotdeauna priavara se intoarce, intotdeauna cineva te va cauta. Traieste clipa, si daca Cel de Sus va vrea iti vei termina viata intr-o zi frumoasa de primavara, cand totul va fi verde, dragalasenia va aparea din nou in flori si pasarile iar vor ciripi."
Multumesc batrane tei!
Am cautat flori pentru ca intotdeauna ceva dragalas se ascunde in ele dar nu le-am gasit... florile cu frumusetea lor... nici frumusetea naturala nu mai este privita cum trebuie, astazi se apeleaza doar la plastic, silicon, coloranti artificiali... o frumusete artificiala, o frumusete fara dragalasenie.
Am mers la pasari care cu ciripitul lor pot aduce o sclipire in viatza, dar nici ele nu mai sunt... au plecat spre taramuri mai calde. Si ceea ce suna atat de frumos, ciripitul acela care iti taie rasuflarea, care face sa tremure pana si ultimul os, si acestea sunt trecatoare, intotdeauna existand "undeva" mai cald, mai cu viatza.
Intr-un final am gasit "batranii". Niste copaci inalti, cu scoartza roasa de atatea anotimpuri pe care le-au trecut in "jurnalul de bord" m-au trimis la "regele" lor. Dupa multe minute de cautari l-am gasit, ishi spune "Teiul lui Eminescu".
Cand l-am gasit era la fel cum il stia si raposatul:
"Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste vârf de ramurele
Trec în stoluri randunele,
Ducand gândurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Si se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngân numai cu el!"
Atunci un fior m-a cuprins, ceva ne lega unul de celalalt, SINGURATATEA. Inafara faptului ca nishte copii vin sa ne vada, pe el pentru ca a rezistat atator furtuni, atator ani si pe mine cum incerc sa imi explodez capul cu iodura de amoniu, inafara de ei, in anotimpul acesta pe care oamenii il denumesc anotimpul sarbatorilor, anotimpul bucuriilor, nimeni nu sta sa ne asculte, daca nu cantarile, colindele, fosnetul macar gemetele si scartaitul.
Dar el, batranul, mi-a intrerupt gandurile si mi-a sous tare si raspicat, dar in acelasi timp s-a auzit si duiosia din vocealui: "Intotdeauna priavara se intoarce, intotdeauna cineva te va cauta. Traieste clipa, si daca Cel de Sus va vrea iti vei termina viata intr-o zi frumoasa de primavara, cand totul va fi verde, dragalasenia va aparea din nou in flori si pasarile iar vor ciripi."
Multumesc batrane tei!
vineri, 3 decembrie 2010
vineri, 26 noiembrie 2010
Rasarit :)
yupiiiiii !
Dupa o seara superba(excluzand partea cu invatzatul), dupa o noapte luuuunga, dimineatza m-am trezit cu miile de "diamante" la geam, pe copaci, pe frunzele care au mai ramas dupa ce Salubris-ul a strans tot ce era mai pretios din frumusetile toamnei, chiar si pe umbrela mea "imensa" s-au depus cateva straturi de fulgi jucausi.
Dar stiti ce era mai interesant? "jucausii" astia au devenit asa apropiati de mine incat din negrul pantalonilor mei se mai vedeau doar nishte urme. Acei fulgi parca imi luau din greutatile pe care trebuie sa le trec in fiecare zi, parca ma simteam mai bine. Poate pt ca imi este dor de vremurile cand dupa o zi frumoasa si "inghetzata" de sanius mergeam acasa si pe plita sobei turtele ,vinul fiert, chiar si cartofii copti in rolã miroseau asa de bine ... totul era asa de frumos.
Vino iarnã, eu te astept.
miercuri, 17 noiembrie 2010
Why? (real post)
De ce trebuie sa luam decizii? de ce a lua decizii este atat de greu?
Chiar si pentru mine, care, dupa cum spunea cineva, sunt asa de indiferent si nu pun suflet, este foarte greu.
De ce trebuie sa alegem cu cine sa fim prieteni si cu cine nu, de ce trebuie sa ne dam seama prea tarziu de "calitatea deciziei luate? De ce nu putem fi prieteni toti? De ce daca sunt prieten cu cineva indepartez pe altul?
Nu stiu cate "De ce?" mai am dar intotdeauna in mintea mea apare un "De ce?", chiar si acum: "De ce sa postez gandurile astea? daca cine le va citi ma va judeca gresit? daca prin asta o sa supar pe cineva?"
Dar, de ce gandesc asemenea lucruri doar cand sunt sick, angry, tired, etc...
Chiar si pentru mine, care, dupa cum spunea cineva, sunt asa de indiferent si nu pun suflet, este foarte greu.
De ce trebuie sa alegem cu cine sa fim prieteni si cu cine nu, de ce trebuie sa ne dam seama prea tarziu de "calitatea deciziei luate? De ce nu putem fi prieteni toti? De ce daca sunt prieten cu cineva indepartez pe altul?
Nu stiu cate "De ce?" mai am dar intotdeauna in mintea mea apare un "De ce?", chiar si acum: "De ce sa postez gandurile astea? daca cine le va citi ma va judeca gresit? daca prin asta o sa supar pe cineva?"
Dar, de ce gandesc asemenea lucruri doar cand sunt sick, angry, tired, etc...
marți, 16 noiembrie 2010
Zambitor
Atat de "cruda" este viata incat ai o infinitate de motive sa zambesti.
Nimeni nu spune ca viata este roz, nu intotdeauna se intampla cum ne dorim noi, dar avem dreptul sa fim atat de nefericiti, nervosi si indiferenti? Poate ca nu ne convin anumite lucruri/persoane, poate ca vrem sa fie altfel, dar ce facem noi pentru ca lucrurile sa sa fie altfel sau chiar mai mult: ce facem noi pentru persoanele din jurul nostru ca ele sa se schimbe? Putem macar sa le oferim un zambet cand au nevoie?
Exista atatea motive pentru care sa zambesti, milioane de motive pe secunda
-atata timp cat exista persoane care tin la tine, ai motive sa zambesti
-atata timp cat "soarele a rasarit si pe strada ta", ai motive sa zambesti
-atata timp cat te poti plimba printre frunzele toamnei, prin ploaie, printre fulgii de nea atat de jucausi (pe care abea ii astept), din nou ai motive sa zambesti.
Lista poate continua dar domeniul blogsopt nu poate retine o infinitate de motive si nici timpul nu imi mai permite (trebuie sa plec, cursul de ******** se termina si trebuie sa merg la urmatorul laborator)
Asadar, ZAMBESTE !
(note to myself: the secret to being happy is realizing that no matter how bad life is, it can always get worse)
Nimeni nu spune ca viata este roz, nu intotdeauna se intampla cum ne dorim noi, dar avem dreptul sa fim atat de nefericiti, nervosi si indiferenti? Poate ca nu ne convin anumite lucruri/persoane, poate ca vrem sa fie altfel, dar ce facem noi pentru ca lucrurile sa sa fie altfel sau chiar mai mult: ce facem noi pentru persoanele din jurul nostru ca ele sa se schimbe? Putem macar sa le oferim un zambet cand au nevoie?
Exista atatea motive pentru care sa zambesti, milioane de motive pe secunda
-atata timp cat exista persoane care tin la tine, ai motive sa zambesti
-atata timp cat "soarele a rasarit si pe strada ta", ai motive sa zambesti
-atata timp cat te poti plimba printre frunzele toamnei, prin ploaie, printre fulgii de nea atat de jucausi (pe care abea ii astept), din nou ai motive sa zambesti.
Lista poate continua dar domeniul blogsopt nu poate retine o infinitate de motive si nici timpul nu imi mai permite (trebuie sa plec, cursul de ******** se termina si trebuie sa merg la urmatorul laborator)
Asadar, ZAMBESTE !
(note to myself: the secret to being happy is realizing that no matter how bad life is, it can always get worse)
sâmbătă, 30 octombrie 2010
De ce?
Nimic nou despre mine, doar redescopar lucruri uitate sau anulate de mintea mea mult prea incarcata cu lucruri care uneori chiar nu mi se par asa de importante. In noaptea asta, de exemplu, in loc sa adorm linistit, am adormit cu o "migrena" care nu mai porneste din stomac ci, de data asta, din inima. Ink ma gandesc, oare de ce trebuie sa supar cel mai adesea persoanele la care tin, perosane pe cale le iubesc/ador/simpatizez, oare de ce trebuie sa fac totul fara cap uneori. Tot incerc sa imi golesc creierul de prostii si sa las sa incapa mai multa informatie si spre partea emotionala decat profesionala, dar nu prea gasesc metode.
Ar trebui, dupa cum spunea cineva pe care respect f mult, sa ma deschid, sa ma las citit de altii, sa fiu eu nu sa ma ascund in umbra eu-lui dar este destul de greu sa fac asta, este foarte greu pentru mine sa las pe altii sa ma citeasca poate din cauza a ceea ce vor afla sau poate alte cauze nici de mine cunoscute.
Intotdeauna mi-a fost foarte usor sa citesc persoanele numai dupa o expresie a fetzei sau un gest involuntar, dar oare nu vor si altii sa faca acelasi lucru cu mine, de f multe ori am inteles caracterul persoanei de langa mine dar aceasta doar pt ca m-au lasat, oare nu ar trebui sa fac si eu acelasi lucru?
Lucruri multe, greu de explicat...
Ar trebui, dupa cum spunea cineva pe care respect f mult, sa ma deschid, sa ma las citit de altii, sa fiu eu nu sa ma ascund in umbra eu-lui dar este destul de greu sa fac asta, este foarte greu pentru mine sa las pe altii sa ma citeasca poate din cauza a ceea ce vor afla sau poate alte cauze nici de mine cunoscute.
Intotdeauna mi-a fost foarte usor sa citesc persoanele numai dupa o expresie a fetzei sau un gest involuntar, dar oare nu vor si altii sa faca acelasi lucru cu mine, de f multe ori am inteles caracterul persoanei de langa mine dar aceasta doar pt ca m-au lasat, oare nu ar trebui sa fac si eu acelasi lucru?
Lucruri multe, greu de explicat...
joi, 21 octombrie 2010
Societatea
INSCRIPTIE PE UN PERETE DIN SEVILLIA :
Societatea este astfel:
Cel sarac munceste
Cel bogat il exploateaza
Militarul ii apara pe amandoi
Contribuabilul plateste pentru toti trei
Vagabondul se odihneste pentru toti patru
Betivul bea pentru toti cinci
Bancherul ii excrocheaza pe toti sase
Avocatul ii insala pe toti sapte
Doctorul ii omoara pe toti opt
Cioclul ii ingroapa pe toti noua
Politicianul traieste de pe urma tuturor celor zece...
Societatea este astfel:
Cel sarac munceste
Cel bogat il exploateaza
Militarul ii apara pe amandoi
Contribuabilul plateste pentru toti trei
Vagabondul se odihneste pentru toti patru
Betivul bea pentru toti cinci
Bancherul ii excrocheaza pe toti sase
Avocatul ii insala pe toti sapte
Doctorul ii omoara pe toti opt
Cioclul ii ingroapa pe toti noua
Politicianul traieste de pe urma tuturor celor zece...
duminică, 19 septembrie 2010
Toamna..... 8->
MOTTO - Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare – Albert Camus
„Toamna este anotimpul când frunzele copacilor s-au uscat. Păsărelele au plecat în ţările calde şi se vor întoarce la primăvară. Pe pământul negru şi uscat frunzele copacilor au făcut un covor multicolor. Codrul este trist. Oamenii adună legumele şi fructele din gradini. Părinţii împreună cu copiii merg la cules în livadă.”
Pare o poveste trista, dar aceasta a fost compunerea pe care am gasit-o intr-un caiet vechi pe care l-am carat intr-unul din anii copilariei in ghizdanul care parca era mai mare decat mine.
Cand eram mic uram toamna. Mi se parea cel mai nasol anotimp ever-ever. Iubeam iarna. Pentru ca era Craciunul. La liceu si acum in facultate iarna a cazut pe locul 2. Nu stiu… dar acum toamna, cu aerul ei rece, cu ploile gri si mantia roscata, imi pare o lume in care as vrea sa ma trezesc dimineata. Parcurile pline de frunze ruginii acum mi se par fascinante. Racoarea care ma obliga sa fiu mereu treaz este elixirul de care am nevoie. Pentru ca vara… cel putin vara asta… sunt molesit. Sunt intr-un fel de hibernare. Imi caut ideile. Nu stiu unde au fugit. Imi caut sclipirea… Dar parca sunt orb. Poate o sa o vad mai usor in ceata toamnei.Azi vreau toamna!…
Pentru prima oara in viata mea nu am urat acest anotimp, ci mi l-am dorit. Din tot sufletul. Si a venit toamna… si parca m-a dezmortit. Ruginiul care incepe sa cuprinda natura parca e energie pura pentru mine. A venit toamna, afara natura se scutura de hainele ei. In casa eu ma scutur de tot ce am adunat de cativa ani incoace. Ceea ce e o mare usurare: adunasem lucruri grele, prea rigide pentru spiritul meu… adunasem catuse, limite.
vineri, 10 septembrie 2010
When i try to speak engleza :)
Astazi dimineata am primit ceva foarte frumos. va las sa cititi singuri si sa va minunati de prostia romanului :))
I love you o domnisoara
si sunt cam very mahnit
caci when i try to speak engleza
you te razi necontenit
i know you esti englezoaica
but it isn't important
amorasul meu for tine
este very palpitant
i couldn*t sleep azi-noapte
si-am stat sa learn ceva
from cartea de engleza
sa-ti tell iubirea mea
ah ar fi atat de good
but you see nu-i chiar asa
caci eu speak what i can spune
dar mai zi si tu ceva
te-ai gasit sa m-understand
vad ca dear te iubesc
intelegi i love you draga
cum mai want sa-ti mai vorbesc??
you are totul pentru mine
and i vreau sa ne iubim
dar it's difficult vezi bine
caci we nu ne potrivim
nu e clar sa-ncep mai better
uite Shakespeare, Juliette
eu Romeo love pe tine
vrei ceva si mai concret!
marți, 7 septembrie 2010
Draga necunoscuta X
Draga necunoscuta X,
Iti scriu pentru prima data pentruca am simtit nevoie sa te anunt ca sunt bine si ca astept momentul cand te voi afla. Nu stiu daca va ajunge candva la tine aceasta scrisoare, dar in drumul ei spre tine as vrea sa fie vazuta si de alte necunosute X si necunoscuti Y.
Eu sunt acea necunoscuta Y din ecuatia ta, dar as putea spune ca sunt chiar ecuatia insasi, caci ea ma formeaza si sunt o parte din ea. Ma lupt cu ecuatia asta de 20 de ani, sunt atatea necunocute, atatea metode pe care trebuie sa le folosesc, atatea principii si nu mi-e deloc usor. Nici tie nu cred ca ti-e usor, sunt sigur de asta. Probabil ca mereu privesti in ecuatia ta la acea necunoscuta Y, te intrebi cum sa o afli, cand va fi momentul, la ce te va ajuta… toate intrebari pe care mi le pun si eu.
In ecuatia mea esti tu, necunoscuta X, dar si multe alte necunoscute de toate felurile. Eu o ecuatie, tu una! Sunt sigur ca nu vei reusi sa gasesti toate raspunsurile.Sunt sigur ca fara mine, necunoscuta Y, multe alte necunoscute sunt imposibil de aflat. Dar te indemn sa privesti prima data la conditiile de existenta, ai grija sa afli daca toate necunocutele isi au rostul, nu pierde timpul incercand sa le rezolvi direct, pune conditiile de existenta mai intai, te rog! Vezi de ce existi, pentru cine, de ce si cum! Pune la punct aceste aspecte si apoi totul va decurge mai usor.
Iti dau un sfat, incearca sa simplifici ecuatia, pune totul sub un numitor comun, numitorul sa fie Dumnezeu. Dar nu Il elimina, sa nu faci aceasta greseala , e indicat in matematica, dar in practica nu merge! Atatea milione de ecuatii au ramas nerezolvate pentru ca au eliminat numitorul, sa nu facem si noi la fel!
Apoi te rog sa nu uiti ca esti o necunoscuta cu zecimale, sa nu eziti sa recunosti asta, ai nevoie de alte zecimale ca impreuna sa formeze un intreg, iar zecimalele acelea sunt doar la mine.
Poate ca ai incercat pe ciorna sa afli necunoscuta Y, nu stiu! Poate chiar de mai multe ori. Mai ai rabdare, mai astepta, rezolva te rog alte necunocute, cunoaste-te pe tine, rezolva tot ce se poate fara mine. Si iti spun asta pentru ca asa ne va fi mai usor cand ne vom gasi una pe cealalta! Vom forma o alta ecuatie, da! Una noua!Fara valori nesemnificative si surplusuri care ne-ar ingreuna procesul. Tu , eu si mii de alte necunoscute, unele aduse din ecuatiile vechi, altele formate nou. E ceva normal, e matematic, necunoscute vor fi si le vom rezolva impreuna. Eu voi incerca sa vin cu cat mai putine, asa poti incerca si tu.
Draga mea necunoscuta X, inchei aici, daca va ajunge la tine ce am scris nu stiu, ramane si asta o necunoscuta. Primeste cu incredere ce te-am invatat, asteapta cu rabdare, munceste si crede, caci Numitorul comun ne va face compatibili unul pentru celalalt si vom avea o ecuatie echilibrata, unde semnul de egalitate va fi intre noi si relatia noastra, mai mult decat matematica.
Sa fii iubita!
P.S.: oricare ai fi necunoscuta X al altui Y, daca te gandesti la Y a ta, trimite si tu o scrisoare catre ea, ajuta-ne pe noi Y sa fim mai eficienti! nu stiu cum… poate ca tu stii cum...
Iti scriu pentru prima data pentruca am simtit nevoie sa te anunt ca sunt bine si ca astept momentul cand te voi afla. Nu stiu daca va ajunge candva la tine aceasta scrisoare, dar in drumul ei spre tine as vrea sa fie vazuta si de alte necunosute X si necunoscuti Y.
Eu sunt acea necunoscuta Y din ecuatia ta, dar as putea spune ca sunt chiar ecuatia insasi, caci ea ma formeaza si sunt o parte din ea. Ma lupt cu ecuatia asta de 20 de ani, sunt atatea necunocute, atatea metode pe care trebuie sa le folosesc, atatea principii si nu mi-e deloc usor. Nici tie nu cred ca ti-e usor, sunt sigur de asta. Probabil ca mereu privesti in ecuatia ta la acea necunoscuta Y, te intrebi cum sa o afli, cand va fi momentul, la ce te va ajuta… toate intrebari pe care mi le pun si eu.
In ecuatia mea esti tu, necunoscuta X, dar si multe alte necunoscute de toate felurile. Eu o ecuatie, tu una! Sunt sigur ca nu vei reusi sa gasesti toate raspunsurile.Sunt sigur ca fara mine, necunoscuta Y, multe alte necunoscute sunt imposibil de aflat. Dar te indemn sa privesti prima data la conditiile de existenta, ai grija sa afli daca toate necunocutele isi au rostul, nu pierde timpul incercand sa le rezolvi direct, pune conditiile de existenta mai intai, te rog! Vezi de ce existi, pentru cine, de ce si cum! Pune la punct aceste aspecte si apoi totul va decurge mai usor.
Iti dau un sfat, incearca sa simplifici ecuatia, pune totul sub un numitor comun, numitorul sa fie Dumnezeu. Dar nu Il elimina, sa nu faci aceasta greseala , e indicat in matematica, dar in practica nu merge! Atatea milione de ecuatii au ramas nerezolvate pentru ca au eliminat numitorul, sa nu facem si noi la fel!
Apoi te rog sa nu uiti ca esti o necunoscuta cu zecimale, sa nu eziti sa recunosti asta, ai nevoie de alte zecimale ca impreuna sa formeze un intreg, iar zecimalele acelea sunt doar la mine.
Poate ca ai incercat pe ciorna sa afli necunoscuta Y, nu stiu! Poate chiar de mai multe ori. Mai ai rabdare, mai astepta, rezolva te rog alte necunocute, cunoaste-te pe tine, rezolva tot ce se poate fara mine. Si iti spun asta pentru ca asa ne va fi mai usor cand ne vom gasi una pe cealalta! Vom forma o alta ecuatie, da! Una noua!Fara valori nesemnificative si surplusuri care ne-ar ingreuna procesul. Tu , eu si mii de alte necunoscute, unele aduse din ecuatiile vechi, altele formate nou. E ceva normal, e matematic, necunoscute vor fi si le vom rezolva impreuna. Eu voi incerca sa vin cu cat mai putine, asa poti incerca si tu.
Draga mea necunoscuta X, inchei aici, daca va ajunge la tine ce am scris nu stiu, ramane si asta o necunoscuta. Primeste cu incredere ce te-am invatat, asteapta cu rabdare, munceste si crede, caci Numitorul comun ne va face compatibili unul pentru celalalt si vom avea o ecuatie echilibrata, unde semnul de egalitate va fi intre noi si relatia noastra, mai mult decat matematica.
Sa fii iubita!
P.S.: oricare ai fi necunoscuta X al altui Y, daca te gandesti la Y a ta, trimite si tu o scrisoare catre ea, ajuta-ne pe noi Y sa fim mai eficienti! nu stiu cum… poate ca tu stii cum...
luni, 30 august 2010
1=2 or God=Evil ???
God=Evil? (einstein will help us to know)
1=2: A Proof using Beginning Algebra
The Fallacious Proof:- Step 1: Let a=b.
- Step 2: Then
, - Step 3:
, - Step 4:
, - Step 5:
, - Step 6: and
. - Step 7: This can be written as
, - Step 8: and cancelling the
from both sides gives 1=2.
miercuri, 11 august 2010
(work and) TRAVEL
Recipe for success
FIrst, works with growth 2-3 weeks, do some bucks, and then Travel.
Cam asa am facut eu planurile cand s-a terminat anul universitar, si totul a mers bine, pana... astazi. M-am trezit dimineatza la 4:30 AM (GMT+2) m-am urcat in masina impreuna cu ai mei si am plecat, dupa planurile facute cu o seara inainte, spre Bucegi. Dar, stiti cum se zice "Socoteala de acasă, nu se potriveşte cu cea... de la faţa locului.". Asa am patit si noi astazi, de acasa fiind neatenti am pus GPS-ul sa ne duca spre Brasov, trecand prin Sfantul Gheorghe, mama isi aduce aminte cu melancolie de anii petrecuti acolo cand a invatzatt la scoala de fete, si ne povesteste cate ceva printre care si o excursie de-al lor catre lacul Sf.Ana. Zis si facut, cum am auzit asta am zis ca Bucegi nu ar fi o locatie buna pentru astazi si ne-am decis sa mergem la Sf.Ana. Asa ca in drumul nostru pana la lac, de dimineata de cand am plecat de acasa am trecut prin cateva orasele: Podu Turcului, Adjud, Onesti, Targul Ocna, apoi Oituz cu superbele serpentine, Targu Secuiesc si Sfantul Gheorghe.
La lac am facut multe, dar stiti ce inseamna pentru mine multe, poze, am luat micul dejun, si ... :)) am facut si o baie buna.
La intoarcere am vrut sa vizitez cateva locuri prin care am trecut acum nu foarte mult timp, dar destul cat sa mi se faca dor si de locuri si de clipele petrecute pe acolo, zilele petrecute cu Caravana Cuza Alexa 2k10. Asadar, ne-am intors putin ocolind dar a meritat, trecand prin: Miercurea Ciuc, Comanesti, Darmanesti (gratar pe data de 16.03.2010 :D), apoi la Dofteana am facut un popas pt ca am gasit un izvor cu o apa asa de rece care ne-a facut foame;;) , apoi fuga la Tg.Ocna, Marasesti (unde nu am putut face poze pt ca Mausoleumul este in renovare), Tisita, Tecuci si acum acasa.
FIrst, works with growth 2-3 weeks, do some bucks, and then Travel.
Cam asa am facut eu planurile cand s-a terminat anul universitar, si totul a mers bine, pana... astazi. M-am trezit dimineatza la 4:30 AM (GMT+2) m-am urcat in masina impreuna cu ai mei si am plecat, dupa planurile facute cu o seara inainte, spre Bucegi. Dar, stiti cum se zice "Socoteala de acasă, nu se potriveşte cu cea... de la faţa locului.". Asa am patit si noi astazi, de acasa fiind neatenti am pus GPS-ul sa ne duca spre Brasov, trecand prin Sfantul Gheorghe, mama isi aduce aminte cu melancolie de anii petrecuti acolo cand a invatzatt la scoala de fete, si ne povesteste cate ceva printre care si o excursie de-al lor catre lacul Sf.Ana. Zis si facut, cum am auzit asta am zis ca Bucegi nu ar fi o locatie buna pentru astazi si ne-am decis sa mergem la Sf.Ana. Asa ca in drumul nostru pana la lac, de dimineata de cand am plecat de acasa am trecut prin cateva orasele: Podu Turcului, Adjud, Onesti, Targul Ocna, apoi Oituz cu superbele serpentine, Targu Secuiesc si Sfantul Gheorghe.
La lac am facut multe, dar stiti ce inseamna pentru mine multe, poze, am luat micul dejun, si ... :)) am facut si o baie buna.
La intoarcere am vrut sa vizitez cateva locuri prin care am trecut acum nu foarte mult timp, dar destul cat sa mi se faca dor si de locuri si de clipele petrecute pe acolo, zilele petrecute cu Caravana Cuza Alexa 2k10. Asadar, ne-am intors putin ocolind dar a meritat, trecand prin: Miercurea Ciuc, Comanesti, Darmanesti (gratar pe data de 16.03.2010 :D), apoi la Dofteana am facut un popas pt ca am gasit un izvor cu o apa asa de rece care ne-a facut foame;;) , apoi fuga la Tg.Ocna, Marasesti (unde nu am putut face poze pt ca Mausoleumul este in renovare), Tisita, Tecuci si acum acasa.
duminică, 18 iulie 2010
Admitere2k10 vs LifeExperience
De pe 11 iulie de cand am venit in Iasi, pentru voluntariat in ceea ce se numeste "Admitere 2k10 la Cuza", si pana acum, am trait o experienta asemanatoare cu cea din "Caravana Cuza" ma exact cu echipa "Alexa2k10". Aici am reintalnit o parte din oamenii cu care in "vremurile" acelea ne distram facand prezentari care in saptamana aceasta s-au transformat in "prezentari" la punctul de informare sau la telefon. Me-am readus aminte cum e sa iei masa "in familie" (asta insemnand minim 9 persoane si doar dupa ora 23).
Dar sa nu credeti ca am avut "sedinte" doar cu cei din Alexa2k10. In aceasta saptamana am intalnit si persoane noi cu care cred eu ca m-am inteles la fel de bine ca si cu cei pe care deja ii cunosteam.
In "alta ordine de idei"(by papa) saptamana aceasta am stat atat la punctul de informare unde am fost mai mult "indicator rutier" raspunzand tuturor unde se gasesc anumite sali dar am dat si alt fel de indicatii cu privire la inscrierea viitorilor studenti de Cuza, cat si la telefon. dar acesta era doar putin din timpul petrecut alaturi de ceilalti colegi. In rest activitati "extracuriculare" (strand, film, etc).
Imi pare bine ca am trait aceasta experienta si nu as refuza niciodata voluntariatele "CIPO".
Dar sa nu credeti ca am avut "sedinte" doar cu cei din Alexa2k10. In aceasta saptamana am intalnit si persoane noi cu care cred eu ca m-am inteles la fel de bine ca si cu cei pe care deja ii cunosteam.
In "alta ordine de idei"(by papa) saptamana aceasta am stat atat la punctul de informare unde am fost mai mult "indicator rutier" raspunzand tuturor unde se gasesc anumite sali dar am dat si alt fel de indicatii cu privire la inscrierea viitorilor studenti de Cuza, cat si la telefon. dar acesta era doar putin din timpul petrecut alaturi de ceilalti colegi. In rest activitati "extracuriculare" (strand, film, etc).
Imi pare bine ca am trait aceasta experienta si nu as refuza niciodata voluntariatele "CIPO".
sâmbătă, 26 iunie 2010
The Beauty of "Books"
I love books. Though this statement is not new to me, it is a new revelation of times before. You see, I go through phases, as I think we all do, in which there are times when we read more and then there are times when we read less. I love books but now I read more "books" (I put ".." because I can not say that they are just books but is Thoughts from the blogs).
You can learn something new every day. What are you learning today?
I’m learning that everyone I meet deserves to be greeted with a smile.
I’m learning that God didn’t do it all in one day so what makes me think that I can?
I’m learning that underneath another person’s hard shell is someone who wants to be love and appreciated.
I’m learning to be glad that God doesn’t give me everything I ask for.
I’m learning that opportunities are never lost. Someone will take the ones I miss so I should leave a few lying around.
I’m learning that a lot of people want to live on the mountaintop, but most of my personal growth happens while I’m climbing it.
I’m learning to keep my words soft and tender because I may have to eat them later.
And finally, I’m learning to listen to life and make a life, not just a living.
P.S. just click on link.. it is "You hold your life in your hands and choose what it will be" story :D
I’m learning that God didn’t do it all in one day so what makes me think that I can?
I’m learning that underneath another person’s hard shell is someone who wants to be love and appreciated.
I’m learning to be glad that God doesn’t give me everything I ask for.
I’m learning that opportunities are never lost. Someone will take the ones I miss so I should leave a few lying around.
I’m learning that a lot of people want to live on the mountaintop, but most of my personal growth happens while I’m climbing it.
I’m learning to keep my words soft and tender because I may have to eat them later.
And finally, I’m learning to listen to life and make a life, not just a living.
P.S. just click on link.. it is "You hold your life in your hands and choose what it will be" story :D
Text for today...
The husband came home from work and asked the wife how things were. The wife said " Honey, I have good news and bad news". The husband said " I am dead tired, just give me the good news first". The wife said "well, the airbag works".
luni, 21 iunie 2010
Back
Stiu ca in ultima vreme am fost cam "lenes" si nu am mai scris nimic aici, si nu vreau sa "bag" vreun motiv precum ca am fost ocupat sau altele.
De cand nu am mai postat nimic au trecut multe, s-au intamplat si mai multe:P dar cateva lucruri trebuie mentionate: Festudis, Conferinta Studentilor Romani, Sesiunea (stresiunea), Ziua studentului.
De cand nu am mai postat nimic au trecut multe, s-au intamplat si mai multe:P dar cateva lucruri trebuie mentionate: Festudis, Conferinta Studentilor Romani, Sesiunea (stresiunea), Ziua studentului.
Festudis
Din cadrul Festudis am participat personal doar la marsul asociatiilor. A fost o zi superba chiar daca de dimineatza dadea sa ploua, seara chiar a fost cald si bine. multe zgomote, tipete, fluierat, si chiar o fanfara.
Eu am participat cu o parte din fostii colegi din ASCIs, o parte din ei inca prieteni cu altii doar colegi de facultate, dar m-am distrat foarte bine.
CSR
De la chimie, plecat-am 7 si ne-ntorseram 9 :P... Am plecat din Iasi intr-o zi in care iti venea sa arunci si ultimul tricou de pe tine:D dar in autocar era asa de bine, aerul conditionat functiona cu un randament de 99%.
Drumul a fost superb si presarat cu peripetii si la dus si la intors ( am impins la autocar, am ramas fara motorina, etc).
La capitala, in ziua in care aveam si noi "liber" sa ne plimbam a plouat, cu toate astea am plecat sa fac ceva poze si sa fac o comparatie cu alte capitale vazute de mine. La Conferinta, sincer sa fiu acum ii inteleg pe parlamentari de ce dorm in timpul sedintelor, plictiseala mare, s-a discutat despre noua lege a invatzamantului. Am facut poza chiar si cu Tzapu :D
A fost foarte bine-venita aceasta mini-excursie la capitala. Mi-am facut prieteni noi, am avut ocazia sa cunosc persoane pe care le stiam deja din vedere de prin camin, si nu in ultimul rand, pentru ca nu aveam destule poze, mi-am mai adaugat "cateva" (aprox 10 GB) poze la colectia mea, care nu de foarte mult timp este ordonata pe ani, luni, si zile.
Sesiunea
Sau "STRESiune" cum ii spun marea majoritate a studentilor, a "trecut" destul de repede, cu cateva nopti nedormite, sau invatzat pana la 1-2 AM. Oricum a trecut, si cu note mai putin bune dar si cu note maxime.
Ziua Studentului
In seara de dinaintea examenului meu la cuantik, un examen care m-a speriat foarte tare pentru ca nu prea intelegeam materia, dar care intr-un final s-a termnat foarte bine. Dar sa revenim la Ziua Studentului: Ce reprezinta de fapt aceasta zi: Este ziua in care "toti" (si pun ghilimelele de rigoare pentru ca stim cu totii ca mai sunt si persoane care "au de invatzat", sau pleaca acasa) absolventii tuturor universitatilor din Iasi merg sa sarbatoreasca "Absolvirea".
Se organizeaza Marshul studentilor, pentru cei de la Cuza a fost ceva extraordinar, am fost foarte multi studenti si marsul a fost de la universitate, coborand pe strada Carol I, -> Fundaţie-> Strada Gavriil Muzicescu->Piaţa Unirii ->B-dul Ştefan cel Mare pana la Palatul Culturii unde a avut loc si cuvantarea celor 5 rectori.
Va intrebati ce cautam eu acolo? Nu, nu gresiti, nu am absolvit anul acesta, dar mai stiti voi ceva; mie imi place foarte mult sa fac poz(n)e, si sa particip la orice eveniment. Poze am facut foarte multe.
luni, 19 aprilie 2010
O plimbare in copou --> un pas catre moarte
Locul aceela feeric, numai bun de plimbari in orice moment al zilei, in timpul acesta niste lalele si panselute de o reala frumusete, un loc care pur si simplu.. iti taie respiratia, astazi a devenit locul in care cateva persoane au vazut moartea cu proprii ochi. Un copac destul de inalt, care arata asa de bine, cu o coama foarte stufoasa si verde, la o "pala" de vant a inceput sa scartaie si sa isi intinda varful spre locul in care stateam si faceam poze. Un astfel de copac asa de frumos nu m-am gandit niciodata ca poate avea o radacina si chiar partea inferioara a tulpinii atat de putreda. Dupa ce a cazut complet copacul si am ajutat la scoaterea persoanelor prinse am facut cateva poze... nu o sa va vina sa credeti, copacul acesta nu avea radacina deloc.
Acum intrebarea se pune, cine este vinovat pentru ceea ce s-a intamplat? Poate primaria ca nu a mai facut de mult timp controale (btw, in copo cam multi copaci uscati complet), sau poate noi ca nu ar fi trebuit sa mergem atat de aproape de natura?... O intrebare la care inca nu gasesc raspuns. Dar sa stiti ca nu ma opresc aici, tot voi merge sa fac poze la flori, copaci, pasari si alte "ganganii" ce misuna prin copou.
duminică, 18 aprilie 2010
Stresiune
"Este ora 3.00AM. Stau in camera mea(de camin) si ma gandesc ce o sa fac sesiunea aceasta." Somnul nu vrea sa vina deloc, dak incerc sa ma gandesc la altceva mintea tot la niste examene imi fuge. Ma gandesc ca exact peste 30 ore am "primul" examen din "sesiunea de partiale", imi calculez cam cate cursuri am de citit pt acest examen; deodata nu stiu de ce impins, dar cobor din pat, sa nu ii trezesc si pe ceilalti colegi, imi iau laptopul si cursurile si fug in sala de lectura, unde 3 studenti, parca ne mai avand notiunea timpului, citesc cursuri sau carti de specialitate.
Eu, sincer, nu aveam nici un chef de invatat dar pentru ca tot nu puteam dormi, am zis ca poate ar fi mai bine sa incep sa citesc cursurile, sa am habar ce e prin ele si abea apoi sa fac o sinteza.
Nu stiu daca voi reusi sa fac asta pana dimineata dar eu chiar incerc.
Acest post a fost scris la ora 4:35 dar il voi publica poate mai pe la 12 cand merg in camera, poate pot si eu sa dorm putin.
Eu, sincer, nu aveam nici un chef de invatat dar pentru ca tot nu puteam dormi, am zis ca poate ar fi mai bine sa incep sa citesc cursurile, sa am habar ce e prin ele si abea apoi sa fac o sinteza.
Nu stiu daca voi reusi sa fac asta pana dimineata dar eu chiar incerc.
Acest post a fost scris la ora 4:35 dar il voi publica poate mai pe la 12 cand merg in camera, poate pot si eu sa dorm putin.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Concurs
Nu există produs finit de uz industrial, farmaceutic, alimentar sau casnic în care să nu se fi investit chimie. Acest lucru l-au înţeles şi elevii de la multele licee si scoli generale, care au participat cu succes la acest concurs. Chimia, fiind o ştiinţă experimentală, atrage elevii de toate vârstele. Iar despre ziua aceasta ar trebui să vorbim ore în şir...
Şi aspiraţiile tinerilor chimişti nu se opresc aici...
vineri, 9 aprilie 2010
Amintiri, incurajari
Intrebarea era: "Ce iti place la el/ea?" in cazul de fatza: "ce iti place la Sergiu?"
Si raspunsurile au venit:
-imi place linistea pe care o afiseaza
-imi place sa vorbesc cu el
-curaj, pasiune
-politete
-cat de intalegator si binevoitor este cu cei din jurul sau
-bland si iubitor
-ii pasa de toata lumea si asta il afecteaza cel mai mult
-imi place ca e saritor si ma simt rau cand vad ca e suparat, iar eu nu pot face nimic sa il ajut
-un adevarat gentleman, baiatul pe care mi-l imaginez ca un viitor cercetator care va descoperi "secretul codului fericirii chimice"
-imi place la sergiu ca e o persoana sentimentala
-rac sensibil, trebuie sa invete sa le ofere si celorlalti din sensibilitatea lui
-un om vesel, comunicativ si intotdeauna face posibil ca toti sa se simta bine
-imi place ca se implica in ce ii place, desi mi-ar placea sa nu se mai lase afectat de unele lucruri
-o persoana altruista si sensibila.
Oare acestea sunt impresiile pe care le las tuturor persoanelor din jurul meu sau numai celor de care ma pot atasa in orice fel? Nu stiu nici chiar eu sa raspund la aceasta intrebare dar acestea sunt, sigur, impresiile pe care le-am lasat atunci acelui grup, acelei familii
Stiu ca unele "atribute" se repeta dar nu am vrut sa schimb nimic din ceea ce au spus ei despre mine. puteam chiar sa pun ghilimele.
Aceste cuvinte m-au impresionat pe moment, si pentru multa perioada de acum inainte vor fi o incurajare pentru mine. Asadar vreau sa le MULTUMESC si in special persoanei care a avut acesta idee minunata.
Si raspunsurile au venit:
-imi place linistea pe care o afiseaza
-imi place sa vorbesc cu el
-curaj, pasiune
-politete
-cat de intalegator si binevoitor este cu cei din jurul sau
-bland si iubitor
-ii pasa de toata lumea si asta il afecteaza cel mai mult
-imi place ca e saritor si ma simt rau cand vad ca e suparat, iar eu nu pot face nimic sa il ajut
-un adevarat gentleman, baiatul pe care mi-l imaginez ca un viitor cercetator care va descoperi "secretul codului fericirii chimice"
-imi place la sergiu ca e o persoana sentimentala
-rac sensibil, trebuie sa invete sa le ofere si celorlalti din sensibilitatea lui
-un om vesel, comunicativ si intotdeauna face posibil ca toti sa se simta bine
-imi place ca se implica in ce ii place, desi mi-ar placea sa nu se mai lase afectat de unele lucruri
-o persoana altruista si sensibila.
Oare acestea sunt impresiile pe care le las tuturor persoanelor din jurul meu sau numai celor de care ma pot atasa in orice fel? Nu stiu nici chiar eu sa raspund la aceasta intrebare dar acestea sunt, sigur, impresiile pe care le-am lasat atunci acelui grup, acelei familii
Stiu ca unele "atribute" se repeta dar nu am vrut sa schimb nimic din ceea ce au spus ei despre mine. puteam chiar sa pun ghilimele.
Aceste cuvinte m-au impresionat pe moment, si pentru multa perioada de acum inainte vor fi o incurajare pentru mine. Asadar vreau sa le MULTUMESC si in special persoanei care a avut acesta idee minunata.
miercuri, 7 aprilie 2010
Si daca...
Nu stiu de ce sau din ce cauza dar astazi, dupa o plimbare asa de frumoasa cu bicicleta prin Iasi, incercam sa recit versurile lui Eminescu din poezia "Si daca...".
Intamplator sau nu, acesta poezie m-a condus spre un site, si am reusit sa recitesc o parte din poeziile lui Eminescu. Cred ca urmatoare oprire in plimbarea mea prin Iasi in mini-vacanta aceasta este la plopii fara sot si apoi la intoarcere poate si pe la teiul mult vizitat de studenti.
duminică, 4 aprilie 2010
Tu cum vezi lumea?
Tu cum vezi lumea?
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Bucuria Invierii
"Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim in ea."
O singura data pe an e Pastele - o zi speciala, imbogatita de aroma bucatelor traditionale si parfumul florilor de primavara... (flori care anul acesta intarzie sa infloreasca, pe ici-colo vedem cativa pomi infloriti)…
Sunt zile cand trebuie sa ne reamintim sa fim mai buni,mai plini de dragoste cu inima calda si mai deschisa, cand lumina sfanta coboara in casele si in inimile noastre...
Pentru unii, Pastele e un moment de intregire a familiei, in care isi doresc pace si bucurie, pentru altii e o zi in care se distreaza ceva mai mult sau scapa de servici ori scoala. Iubirea ne aduce pe toti impreuna, oriunde am fi. Ii avem pe cei dragi in sufletul nostru. Sa ne bucuram de Sfintele Paste, de caldura caminului.
Poti sa te maturizezi, sa te cultivi, dar nu vei putea renunta niciodata la bunatatile mesei de Paste!
Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina. El si-a pastrat pana in prezent farmecul si semnificatia, fiind alaturi de Craciun un moment de liniste sufleteasca si de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atat de semnificatia religioasa intotdeauna mai exista o sansa de mantuire cat si de traditii: oul pictat, iepurasul, masa cu mancaruri traditionale: cozonac, pasca, mile.
vineri, 26 martie 2010
Intrebarea este:
Singurul lucru care reuseste cat de cat sa mi lase o umbra, sa ma intristeze putin, este cand realizez ca am avut un lucru la care am tinut (bine mai multe, dar vorbesc de ce ma intristeaza de fiecare data in parte), care era de acolo si i-am dat cu piciorul. Motivele fiind intemeiate sau mai putin. Ideea este ca nu conteaza ce este ce pierzi: o prietena buna, o iubita, un prieten apropiat, un loc de munca, un colectiv, o distractie (un baschet, un fotbal, o iesire in 15 la diferite locuri, ceva ce se intampla regulat intr-un grup), un obiect (de la o masina, la o minge de fotbal mai veche, la un mp3 sau …), ai prins ideea, doar ca de multe ori imi transmit un mesaj subliminal gen, NU VA MAI FI CUM A FOST, in sensul ca nu mai gasesti ceva la fel de bun, placut, fun, bine…
Si desi nu este adevarat, daca eu chiar imi doresc se rezolva totul, pe moment asta simt, si e mai neplacut ca nu doar pe moment imi da starea asta…ziua respectiva sau cat a mai ramas din ea. Sunt constient si sigur ca va fi mai bine dar pana la proba contrarie in fiecare domeniu intalnit, aceeasi stare primesc AI PIERDUT! OARE GASESTI MAI BINE??? si ramane intrebarea o perioada…
Si desi nu este adevarat, daca eu chiar imi doresc se rezolva totul, pe moment asta simt, si e mai neplacut ca nu doar pe moment imi da starea asta…ziua respectiva sau cat a mai ramas din ea. Sunt constient si sigur ca va fi mai bine dar pana la proba contrarie in fiecare domeniu intalnit, aceeasi stare primesc AI PIERDUT! OARE GASESTI MAI BINE??? si ramane intrebarea o perioada…
joi, 25 martie 2010
Dependenti de iubire
Iubirea este suprema lege a universului: lege misterioasă care guvernează şi orânduieşte totul, de la atomul neînsufleţit până la fiinţele raţionale: de la ea pleacă şi spre ea converg, ca spre un centru de irezistibilă atracţie, toate gândurile şi acţiunile noastre.
In doua cuvinte: "UNIVERSUL LUCREAZA"
Ma intreb adeseori ce s-ar fi intamplat daca nu eram creati cu acest dar, "iubirea". Ce s-ar fi intamplat cu rasa umana? Dar acestea sunt intrebari la care "nu trebuie" sa gasim raspuns. Am fost creati sa iubim si sa fim iubiti.
Si...
... la urma urmei, la sfarsitul zilei suntem doar niste suflete care cauta sa fie iubite si sa daruiasca iubire.
In doua cuvinte: "UNIVERSUL LUCREAZA"
Ma intreb adeseori ce s-ar fi intamplat daca nu eram creati cu acest dar, "iubirea". Ce s-ar fi intamplat cu rasa umana? Dar acestea sunt intrebari la care "nu trebuie" sa gasim raspuns. Am fost creati sa iubim si sa fim iubiti.
Si...
... la urma urmei, la sfarsitul zilei suntem doar niste suflete care cauta sa fie iubite si sa daruiasca iubire.
marți, 23 martie 2010
Bubele tehnologiei
Moş Gogă al lui Perchiş era ultimul mohican al vremurilor fără coduri, internet şi herghelii pitite sub capotă. De cum se ivea ziua după colţul satului, moş Gogă înhăma la jug boii somnoroşi ce părăseau grajdul mândri de longevitatea activităţii depuse în folosul omenirii. Erau ultimii boi... chiar ultimii. Umblau semeţ, cu capul sus, ciudat de sus, dar de înţeles din moment ce în spiţa neamului lor făceau parte şi boii prorocului Elisei.
De moş Gogă satul vorbea numai de bine. Mulţi ziceau că era bun şi de primar. Era incoruptibil indiferent câte babe guralive îi tocau răbdarea. „Măi Gogule... ia-ţi măi şi tu o pereche de cai sprinteni că până ajungi tu la destinaţie cu boii tăi uiţi şi de ce ai plecat”... cârcoteau gurile rele. „Nu şi iar nu”, răspundea hotărât moş Gogă, după care zicea un „Doamne ajută” şi „hai Florea, hai Jilă”, pornea trăgând de lanţ boii ce înaintau încet dar sigur până ce se scufundă în orizontul dimineţii. Moş Gogă şi boii lui erau primii care plecau şi ultimii care veneau.
Era şi un gentelman desăvârşit. Pe „baba Doamna” cum o alinta el, o purta numai în car. Bătrâneţea, flămânda pământului, tot înfulecă anii oamenilor şi tot nesătulă e, a ciupit şi din elanul şi hotărârea de neclintit a lui moş Gogă. Astfel, de umblat înaintea carului cu boi nu mai putea, ba mai şi de gura babelor ce nu-l slăbeau de loc, şi-a dus boii la abator. Întors acasă a rupt şi jugul plângând ca un copil mic... la rupt de ciudă. Cu banii de pe boi şi-a luat o pereche de cai sprinteni şi, deşi umbla acum în car alături de baba Doamna lui, era mai mereu trist. Nu-i pica deloc bine noua postură în care l-a adus viaţa. Cu frâiele în mână se simţea nesigur.
Într-o zi caii s-au speriat şi-au luat-o la galop răsturnând căruţa cu tot cu moş Gogă. L-au dus la spital cu şanse mici de supravieţuire. În spital vorbea numai de Florea şi Jilă, grozavii boi ce i-a avut. După câteva zile a murit repetând într-una: „Pe mine tehnologia m-a nenorocit... am ştiut eu ce-am ştiut”.
Mi-am adus aminte de moş Gogă azi cand profu de peda imi vorbea de "referate". Ca viitor profesor, vai de elevii mei care or sa vrea sa ia note pe referate.. nu sunt deloc de acord cu aceste "copy-paste" cum le spunea un model de-al meu (profesorul de romana Simion Bogdanescu). Dar sa lasam referatele, nu de la asta am pornit cu acest post, sa ne legam mai mult de viata noastra ca tineri ieseni. Cati dintre noi nu spun ca le este de ajuns sa vada un film pe Pc sau peisajee diin iasi tot la calc, cati dintre noi mai ies la o plimbare seara prin copou, la o drumetie pana la breazu/bucium/cetatuia. Cati dintre noi stau si chat-uiesc pe mess/skype/facebook in loc sa se intalneasca cu prietenii face-to-face la un pahar de vorba sau altceva?
Va las sa va ganditi si cand sunteti gata de o plimbare sau orice alt fel de iesire din rutina de "student" (voiam sa scriu caminist dar am destui prieteni care nu stau in camin dar duc aceeasi viatza), doar lasati un mesaj si ne intalnim sa mai spargem ceva pahare de vorba, sa mai consumam putin aerul din copou sau pentru cei interesati de o drumetie cu bicicleta va astept sa mergem la un bucium.
De moş Gogă satul vorbea numai de bine. Mulţi ziceau că era bun şi de primar. Era incoruptibil indiferent câte babe guralive îi tocau răbdarea. „Măi Gogule... ia-ţi măi şi tu o pereche de cai sprinteni că până ajungi tu la destinaţie cu boii tăi uiţi şi de ce ai plecat”... cârcoteau gurile rele. „Nu şi iar nu”, răspundea hotărât moş Gogă, după care zicea un „Doamne ajută” şi „hai Florea, hai Jilă”, pornea trăgând de lanţ boii ce înaintau încet dar sigur până ce se scufundă în orizontul dimineţii. Moş Gogă şi boii lui erau primii care plecau şi ultimii care veneau.
Era şi un gentelman desăvârşit. Pe „baba Doamna” cum o alinta el, o purta numai în car. Bătrâneţea, flămânda pământului, tot înfulecă anii oamenilor şi tot nesătulă e, a ciupit şi din elanul şi hotărârea de neclintit a lui moş Gogă. Astfel, de umblat înaintea carului cu boi nu mai putea, ba mai şi de gura babelor ce nu-l slăbeau de loc, şi-a dus boii la abator. Întors acasă a rupt şi jugul plângând ca un copil mic... la rupt de ciudă. Cu banii de pe boi şi-a luat o pereche de cai sprinteni şi, deşi umbla acum în car alături de baba Doamna lui, era mai mereu trist. Nu-i pica deloc bine noua postură în care l-a adus viaţa. Cu frâiele în mână se simţea nesigur.
Într-o zi caii s-au speriat şi-au luat-o la galop răsturnând căruţa cu tot cu moş Gogă. L-au dus la spital cu şanse mici de supravieţuire. În spital vorbea numai de Florea şi Jilă, grozavii boi ce i-a avut. După câteva zile a murit repetând într-una: „Pe mine tehnologia m-a nenorocit... am ştiut eu ce-am ştiut”.
Mi-am adus aminte de moş Gogă azi cand profu de peda imi vorbea de "referate". Ca viitor profesor, vai de elevii mei care or sa vrea sa ia note pe referate.. nu sunt deloc de acord cu aceste "copy-paste" cum le spunea un model de-al meu (profesorul de romana Simion Bogdanescu). Dar sa lasam referatele, nu de la asta am pornit cu acest post, sa ne legam mai mult de viata noastra ca tineri ieseni. Cati dintre noi nu spun ca le este de ajuns sa vada un film pe Pc sau peisajee diin iasi tot la calc, cati dintre noi mai ies la o plimbare seara prin copou, la o drumetie pana la breazu/bucium/cetatuia. Cati dintre noi stau si chat-uiesc pe mess/skype/facebook in loc sa se intalneasca cu prietenii face-to-face la un pahar de vorba sau altceva?
Va las sa va ganditi si cand sunteti gata de o plimbare sau orice alt fel de iesire din rutina de "student" (voiam sa scriu caminist dar am destui prieteni care nu stau in camin dar duc aceeasi viatza), doar lasati un mesaj si ne intalnim sa mai spargem ceva pahare de vorba, sa mai consumam putin aerul din copou sau pentru cei interesati de o drumetie cu bicicleta va astept sa mergem la un bucium.
luni, 22 martie 2010
Me vs "Eu"
In seara asta am primit o incurajare foarte buna : "Sa mai scrii", stiti ce raspuns am dat?.. va las sa aflati singuri:P... oricum asta m-a pus pe ganduri, si dupa ce am intrat pe blogul unei persoane la care tin foarte mult, dupa ce am citit ultimul post, am dat laptopu deoparte, si am inceput sa ma gandesc care sunt copacii din cauza carora nu pot vedea padurea. Am stat destul timp sa imi adun gandurile si intr-un final mi-am dat seama ca nu asta era problema, sa nu vezi padurea din cauza copacilor este un alt mod de a spune ca ti-e frica.
Foarte multi dintre noi (si eu) tinem multe idei, ganduri, trairi doar pentru noi, nu le impartasim cu ceilalti deoarece ne este frica sa nu fim luati "peste picior" sau sa ni se râdã in fatza. Chiar daca aceste ganduri le-am mai avut, niciodata nu am avut taria sa impartasesc si cu altii ceea ce gandesc, inca ma macina gandurile de genul <>...
Si maine mai este o zi... o sa incerc sa prind "frica" sa ma urc pe ea si sa ma duca acolo unde vreau, acolo unde trebuie.
Foarte multi dintre noi (si eu) tinem multe idei, ganduri, trairi doar pentru noi, nu le impartasim cu ceilalti deoarece ne este frica sa nu fim luati "peste picior" sau sa ni se râdã in fatza. Chiar daca aceste ganduri le-am mai avut, niciodata nu am avut taria sa impartasesc si cu altii ceea ce gandesc, inca ma macina gandurile de genul <
Si maine mai este o zi... o sa incerc sa prind "frica" sa ma urc pe ea si sa ma duca acolo unde vreau, acolo unde trebuie.
sâmbătă, 20 martie 2010
Feed-back
O sa imi incep blogul cu un feed-back pe ziua de azi, cum am fost obisnuit in cele doua saptamani care abea au trecut, 2 saptamani in care, chiar daca la inceput mi se parea ceva iesit din comun si pe de-asupra si foarte greu, in fiecare seara am dat feed-back zilei respective apoi am scris in caietul "Eu am invatat"... amintiri nepretuite!
si fara alte comentarii melancolice, ca deja imi vine sa dau apa la bobocei cand imi aduc aminte acele clipe, o sa incep feed-back-ul pe ziua de azi:
Ziua de astazi a inceput foarte bine, chiar daca nu am dormit prea mult azi-noapte, m-am trezit fresh cu o mare energie(nu stiu de unde ca ieri nu am mancat decat o banana si un iaurt cu fructe). La ora 8:45 eram deja in fata cladirii "casa de cultura a studentilor" de unde, pe la ora 9:10(si 15 maxim), am plecat catre Voinesti unde domnii padurari ne asteptau cu puietii de salcam care abea "asteptau" sa fie plantati si udati. Am facut echipa foarte buna cu Maricela (pe care abea astazi am cunoscut-o chiar daca stia cate ceva despre ea de mai mult timp :P, din caravana)... eu sapam gaurile cu harletzul (sa va spun si despre primul harletz?(cazma cum spun unii)... ok o sa va povestesc putin... dupa doar o gaura facuta, cand am vrut sa o sap pe a doua s-a rupt coada, nu e vina mea ca era deja crapat :D ), iar "colega" mea punea cate un mic copacel si puneam amandoi paman in jurul copacului "sa ii tina de cald si de foame". Dupa aproximativ 15 copacei cei organizatorii ne-au chemat sa ne serveasca cu ceva de mancare si apa minerala, apoi a inceput "Runda 2" in care nu am avut acelasi spor si am plantat doar vreo 10 puietzi apoi ne-am asezat jos pe iarba moale simtind briza rece chiar in spate. La ora 14:00 am plecat bucurosi si "adormiti" spre Iasi. Timpul de dupa a fost unul pierdut pot spune, mi-am creat blogul, am fost putin pana in Kaufland si apoi am venit sa scriu postul pe ziua de azi.
si acum caietul mov:
Eu astazi am invatzat ca lucrul in echipa nu este chiar asa de "pretentios" (deci ce stiam pana astazi cred ca erau doar exceptii de la regula :P ), mi-a fost reamintita "toata" teoria "ecologiei", mi-am adus aminte de timpul in care plantam cu tata vitza de vie, sau cu bunicu salcami pe dealurile unde am copilarit.
Si ca sa inchei va urez "Noapte buna" si pentru Alexa2K10: "mi-e dor de voi, mi-e dor de serile petrecute la feed-back si dupa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)