MOTTO - Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare – Albert Camus
„Toamna este anotimpul când frunzele copacilor s-au uscat. Păsărelele au plecat în ţările calde şi se vor întoarce la primăvară. Pe pământul negru şi uscat frunzele copacilor au făcut un covor multicolor. Codrul este trist. Oamenii adună legumele şi fructele din gradini. Părinţii împreună cu copiii merg la cules în livadă.”
Pare o poveste trista, dar aceasta a fost compunerea pe care am gasit-o intr-un caiet vechi pe care l-am carat intr-unul din anii copilariei in ghizdanul care parca era mai mare decat mine.
Cand eram mic uram toamna. Mi se parea cel mai nasol anotimp ever-ever. Iubeam iarna. Pentru ca era Craciunul. La liceu si acum in facultate iarna a cazut pe locul 2. Nu stiu… dar acum toamna, cu aerul ei rece, cu ploile gri si mantia roscata, imi pare o lume in care as vrea sa ma trezesc dimineata. Parcurile pline de frunze ruginii acum mi se par fascinante. Racoarea care ma obliga sa fiu mereu treaz este elixirul de care am nevoie. Pentru ca vara… cel putin vara asta… sunt molesit. Sunt intr-un fel de hibernare. Imi caut ideile. Nu stiu unde au fugit. Imi caut sclipirea… Dar parca sunt orb. Poate o sa o vad mai usor in ceata toamnei.Azi vreau toamna!…
Pentru prima oara in viata mea nu am urat acest anotimp, ci mi l-am dorit. Din tot sufletul. Si a venit toamna… si parca m-a dezmortit. Ruginiul care incepe sa cuprinda natura parca e energie pura pentru mine. A venit toamna, afara natura se scutura de hainele ei. In casa eu ma scutur de tot ce am adunat de cativa ani incoace. Ceea ce e o mare usurare: adunasem lucruri grele, prea rigide pentru spiritul meu… adunasem catuse, limite.