Picuri de ploaie

           Nu sunt emo, dar nici un copil normal nu sunt. Ma consider ciudat, cu totul special.

Picuri de ploaie, lacrimi de durere,
Se contopesc agale, plecand peste hotare.
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
Imi vine sa urlu, sa arunc totul in uitare,
Si plang... dar stropi de ploaie
Ascund cu totul a mea vâlãtaie.

Dar totusi, un firicel de ploaie,
Sau chiar o ploaie torentiala,
Nu pot arunca in uitare...
.............................................
Poate ca a fost doar o incercare,
Raspunsul inimii veni.

Dar nu... nu a fost o incercare,
Si ploaia e martor la a lui intristare.
Si printre stropii grei, prin umbra cugetelor false
Rațiunea se îngropa în lutul negru al tăcerii.