Studentia!

         Cred ca multi din voi stiti cum am ajuns la facultatea de chimie, si acum nu mai pot spune ca nu este important cum am ajuns petru ca si aceasta pura intamplare a avut un rol important in ceea ce urma a se numi "Studentie". Ei bine, pentru cei care nu stiu, optiunile mele pentru facultate erau informatica si ... informatica. Dar, totusi, am terminat facultatea de chimie. NU o sa detaliez intamplarea care a condus la acest fapt, ci o sa spun doar cateva ganduri despre ce au insemnat pentru mine cei 3 ani de facultate... cei trei ani de studentie.
         Dezorientat, debusolat, pe data de 15 iulie 2008, o zi la fel de importanta ca toate celelalte zile de 15 iulie din `89 pana azi, puneam primii pasi in "oraselul" Copou. Am intrat in corpul A, pe la intrarea de la litere, si urmand sagetile sper Facultatea de Chimie, astfel urcand vreo 2 randuri de scari (2 etaje daca putem spune astfel) am ajuns in amfiteatrul unde se faceau inscrierile, o sala care la prima vedere mi s-a parut enorma in comparatie cu salile de clasa din liceu. Dupa toate formalitatile de inscriere, urmeaza partea funny, trebuia sa ies din nou din cladire, si ghici ce, am iesit de parca eram la parter. Unde sunt cele 2 randuri de scari? cum se face ca am urcat 2 etaje si sunt tot la parter? O intrebare care nu a primit raspuns pe moment.
        Primul an a fost cel mai greu daca ma gandesc la cantitatea de informatie care trebuia asimilata intr-un timp atat de scurt, dar a fost si cel mai frumos an: a fost anul in care mi-am facut prieteni noi, a fost anul in care "imaginatia" a devenit un cuvant mai nefolosit pentru ca orice lucru care imi trecea prin cap, cumva, reuseam sa il pun in practica, astfel eu si inca 3 colegi am gasit o solutie sa unim mai mult studentii facultatii punand bazele ASCIs-ului de astazi. Wow, ce mult timp a trecut de atunci, dar parca ieri ne intalneam in fundatie pentru a avea prima sedinta de "asociatie", pentru a alege culoarea si sigla reprezentativa pentru ceea ce uma a fi "Asociatia Studentilor Chimisti Ieseni". Inca imi aduc aminte cum adunam tot felul de imagini unele mai funny decat altele pe care mai apoi sa "construiesc" sigla asociatiei.
        Tot in primul an Iasi-ul, Copoul, Corpul A al UAIC au devenit casa mea. Dar ca orice casa, apar si reguli noi, astfel am fost nevoit sa invat ce inseamna sesiune, ce inseamna puncte ECTS, ce reprezinta eSims...
         Anul 2 a insemnat schimbare: mutarea la camin, participarea la cat mai multe programe de voluntariat, ba chiar schimbarea mentalitatii, astfel, daca in anul I voiam sa ma transfer la informatica, in anul II deja consideram ca ar fi o alegere proasta sa fac un tranfer cand la chimie pot invata atatea lucruri frumoase. In realitate nu este asa, orice facultate are de oferit muuuulte lucruri frumoase, interesante, dar depinde de mintea fiecaruia la ce se deschide. Acum pot imbina cunostintele de chimie cu cele de informatica (de balta cum spunea profa de liceu) si totul pentru a excela in domeniul pe care l-am urmat.
        Mutarea in camin a fost un lucru extraordinar. nu pot spune ca in anul I nu ma simteam student dar in camin colegii iti devin familie, sa faci mancare dupa ora 22 nu mai reprezinta ceva iesit din comun, sa stai la un remmy sau sa te uiti la filme cu "necunoscuti" devine ceva normal. Pana si noptile sesiunii devin mai usoare cand vezi atatia oameni care invata, prin sala de lectura, pe hol, pe la fumoar, in camerele care nu au mai avut bencul stins de la ultimul film vazut; caminul capata in majoritatea timpului  armonie, fiecare camera urmand un tipar: azi e sesiune, azi e seara balului, azi poate sala de lectura se transforma in "cinema" sau chiar sala de jocuri.
        Cat despre voluntariat, aici nu mai apare doar un zambet de multumire ci si cateva lacrimi, poate de fericire, de melancolie, dar capitolul acesta are ceva special, si asta doar datorita CIPO si persoanelor de acolo care fac ca totul sa se transforme in "de ne uitat", fac ca bataile inimii mele sa o ia razna de fiecare data cand ma gandesc la clipele minunate petrecute in Caravana alaturi de echipa Alexa 2k10 si in timpul admiterii 2010 si 2011... Am invatat sa facem prezentari in care sa reducem aproape la nul emotiile, in care sa putem vorbi liber despre un anumit lucru, dar, cel mai important, am invatat sa expun cele mai frumoase ganduri desre lucrurile care imi plac fara sa ma mai gandesc "oare il intereseaza ce spun eu?" si asta mi-a deschis noi orizonturi, mi-am facut noi prieteni care poate nu ar fi stiut nici astazi acele lucruri care i-au determinat sa vada altceva la mine. Toate acestea nu s-ar fi intamplat daca voluntariatul ar fi fost pentru mine ceva voit dar fara pasiune, acesta trebuie facut din suflet.
        Pe langa cursuri, seminarii, laboratoare, ore de voluntariat si ore de invatat am gasit si cateva momente/minute/ore in care sa vizitez Iasi-ul cu locurile superbe pe care le are dar si imprejurimile. Bicicleta ma ducea in zilele triste pe meleaguri de vis; am fost chiar si in Voinesti ca sa vad cum se descurca copaceii plantati cu cateva luni inainte impreuna cu voluntarii inscrisi in programul "iasi recicleaza".
         Anul III a trecut asa de repede, a fost licenta, au fost orele petrecute in laborator, in sala de lectura, in camera in fata monitorului si a tastaturii scriind zeci de pagini. Dar totul pentru a avea o lucrare de licenta reusita.
        Si... a venit si timpul cand a trebuit sa incheiem anul, sa incheiem inca un ciclu de studii, inca o treapta a vietii, au venit emotiile unui curs festiv si in final sustinerea lucrarii de licenta.
        Dar, pentru ca studentia a fost o perioada foarte frumoasa, acum sunt dispus sa ma inscriu din nou la aceast perioada, sa incep inca 2 ani in Iasi alaturi de prieteni, alaturi de profesori, alaturi de bancile facultatii, de treptele care acum nu mai dau de la parter tot la parter doar urcand, alaturi de Copu, de Sorogari si focurile de tabara de acolo, alaturi de partia de schi (ceolofan sau sanie pentru unii) din spatele caminului, alaturi de... urma o lista mare de tot.

       Acum, ca sfaturi pentru tine cititor care deja urmezi o facultate in iasi, sau care vrei sa urmezi: "be an open mind", stai in camin, alatura-te voluntarilor, reprezinta-te si reprezinta si pe altii in fata lumii, invata sa iubesti si sa fii iubit, invata pentru examene, invata sa ajuti, viziteaza si cel mai important, NU RATA NIMIC, astfel vei avea amintiri, momente de care sa iti aduci aminte.

       De la taste, si cu ochii inlacrimati de aceste amintiri, al vostru prieten, Sergiu.

[acest post este o leapsa primita de la Andrada si pe care o dau mai departe tot unui melancolic care are puterea de a scormoni in amintiri si sa le expuna]

Emotie de toamna...

       In sfarsit a venit si anotimpul in care inima mea este atat de "obosita", uneori parca se opreste sa perceapa fiecare detaliu minuscul din frumusetile toamnei, iar alteori, timp in care mintea imi fuge spre necunoscut, spre dragostea demult uitata, incepe sa "galopeze".
     
      De dimineata am vazut ca nu sunt singurul melancolic al acestui anotimp, mai bine de 10 prieteni afisand pe facebook mesaje de genul: "oficial a venit toamna" cu link catre "Nicu Alifantis - Emotie de toamna" sau ".. acopera-mi inima cu ceva" ori "Toamnă :(( Frig şi melancolie...".
     Haideti sa ne bucuram cu totii de acest inceput de toamna, incepe scoala, ne revedem colegii, prietenii (eu unul abea astept sa vad din nou Iasi-ul, copoul... 8-> ).

Dimineti perfecte

       .... dimineti ca aceasta, cand mirosul de ceai de menta de la micul dejun, mirosul painii de secara acum cu miere de albine, este improspatat de mirosul de "padure uda", cand nimic din ceea ce numim praf nu se mai vede, nu ne mai incetoseaza privirea.
      Acestea sunt diminetile de august cand, dupa ploaie, nu stii daca pantalonii scurti si tricoul sunt ceea ce cauti sau poate ar trebui sa treci la ceva mai gros, macar pentru cateva ore pana cand soarele o sa incalzeasca din nou iarba, iar mirosul acesta placut, de "ud" o sa dispara incetul cu incetul.
       Haideti sa facem cu totii dansul ploii pentru ca acest aspect british sa nu dispara asa curand, sa ne tina in continuare cu gandul la ora ceaiului, iar mirosul sa fie perfect. :)

Vino iar copilarie

       Aseara am adormit cu un gust amar in mintea mea, un gust pe care il aveam de ceva timp... Am vrut sa scriu despre asta, poate o sa ma simt mai bine, sau poate mai rau, dar oricum ar fi fost era mai bine decat in starea asta de "nimic". Acum, cand natura este in acord cu mine, cand ploaia a devenit mai cruda, cand picaturile curg din ce in ce mai repede de pe streasina casei... nu pot exprima sentimentul, dar parca fiecare picatura de ploaie ia cu ea o lacrima si totodata o multime de momente si amintiri placute dar care apasa greu pe sufletul meu.
      Si ca totul sa fie "perfect", acult pe repeat "Eliza pirosca - Vino iar copilarie".

Picuri de ploaie

           Nu sunt emo, dar nici un copil normal nu sunt. Ma consider ciudat, cu totul special.

Picuri de ploaie, lacrimi de durere,
Se contopesc agale, plecand peste hotare.
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
Imi vine sa urlu, sa arunc totul in uitare,
Si plang... dar stropi de ploaie
Ascund cu totul a mea vâlãtaie.

Dar totusi, un firicel de ploaie,
Sau chiar o ploaie torentiala,
Nu pot arunca in uitare...
.............................................
Poate ca a fost doar o incercare,
Raspunsul inimii veni.

Dar nu... nu a fost o incercare,
Si ploaia e martor la a lui intristare.
Si printre stropii grei, prin umbra cugetelor false
Rațiunea se îngropa în lutul negru al tăcerii.

It`s gonna be okay...

        Puteam sa spun: "In sfarsit termin si cei 3 ani de facultate, in sfarsit termin chinul acesta..." bla bla bla, dar nu pot... Ieri am avut cursul festiv, un curs plin de emotii, fericire sau dezamagire pentru unii din noi, s-a lasat chiar cu lacrimi. Chiar daca ma bucur ca termin cei trei ani de facultate, in mintea mea rasare gandul ca poate pe unii din voi nu o sa va mai vad, ca o sa imi fie dor de voi (si cu bune si cu rele, si cu certuri si cu fericiri).
        Astazi, in timpul de "respiro" am vazut filmul "Change of plans" si nu pot spune ca a fost un film okay, nu pot spune nici ca a fost un film bun ci, a fost un film care a intrecut asteptarile, nici twilight, nici step up nu au reusit sa imi aduca starea asta, un film care iti intoarce viata, pentru unii sunt numeroase amintire care se rascolesc, pentru unii doar lucruri care, doar prin simplul fapt ca le vezi, te dor.
        Dar, intr-un final totul fa fi okay, avem incredere ca vom reusi sa trecem peste orice atata timp cat Dumnezeu este calauza noastra.
        It`s gonna be okay...

Weekend cu A(O)L(TI)I(LI)N(A)A

            "Got to trust in the simple truth... O melodie superba care este pe repeat.

      Oooo da... nu despre asta voiam sa scriu, ci despre weekedul acesta care se sfarseste peste cateva ore. Un weekend cu "peripetii", un weekend de neuitat. Si stiti de ce a fost asa de special? ...... Nu va zic!  Sâc! ;))
bine, bine gata cedez... va zic:). A fost special pentru ca l-am petrecut cu persoane speciale, a fost special pentru ca am invatat sa "dau vant la fete" dar mi-a fost si declarata "sergu`s girlfriend", o pustoaica de maxim 4 anisori cu un zambet foarte dragutz.

          Daca va intrebati unde s-a petrecut toata aceasta intamplare, ei bine undeva la 15 minute distanta de Iasi, la Tg. Frumos. Acolo am avut ocazia, impreuna cu cele 2 fete cu care am plecat din iasi, sa petrec cateva ore impreuna cu un grup de copii, unii mai alintati, altii mai tacuti, altii cu voci superbe, dar toti cu pofta de viata. Am cantat cu ei, ne-am dat in leagane, eu am incercat chiar sa ma dau in toboganul fara jgheab (nu trebuie sa va spun ca ai nevoie de multa rabdare ca sa ajungi jos:)) ).
           La intoarcere, vazand o domnisoara/doamna dormind, mi-am adus aminte de zilele din Caravana, cand Florin a reusit sa faca poza cu mine dormind pe jumatate inafara scaunului.
           Aaa, si azi, am ascultat din nou You cu Britt Nicole (daca si tu asculti stii despre ce vorbesc :P )

Se terminã

         Am vrut sa redescopar bucuria de a scrie, dar nu romane despre "de ce?" sau alte intrebari care stau in mintea mea in fiecare zi. Am vrut ca rima si masura sa fie la loc de cinste dar nu am reusit. In schimb va las doar ce s-a ales in urma a catorva minute de "melancolie".  Nu a iesit fum din tastatura, nu am avut acea viteza cu care scriam inainte... cuvintele parca nu voiau sa iasa la iveala. Poate pentru ca mintea mea era prea ocupata sa caute cuvinte care se termina cu acelasi crup de litere sau prea ocupata sa numere silabele fiecarui vers, sau poate pentru ca ele au crezut ca rima imperecheata va face ca gandirea cititorului sa nu fie atintita catre poezie ci spre sentimentele ascunse in el.
 

Incarcat cu amintiri, 
zdrobit de nepasare,
ma uit in ochii tai,
si-ncep sa inteleg,
ca tot ce-a fost
era doar amagire,
un vis frumos, un vis...
Sa trecem totul in uitare,
nu e usor, si-n veci va fi,
ca o corabie-n deriva,
in mijlocul furtunii,
stiind ca totul se termina.

E prea frumos zambetul tau,
Sa-l tii ascuns,
Sa-l tii in umbra…
totul se termina, se termina
si dimineata ancorata in mine
din care odata respiram impreuna.
Imi vine sa strig dar,
nu stiu, e prea tarziu,
iti vad inima sangeranda...  

 

     Sper ca v-a placut iar daca sunt completari sau sugestii, stiti unde ma gasiti:D

Iubeste!

Ce spune oare vântul, călătorul,

când se sfâșie printre crengi trudit?

Ce taină spune-n graiul său izvorul

învolburat în muchii de granit?

Ce spune mărul ce-ți umbrește drumul,

cu trupul frânt de orice mână rea?

Ce spune în căminul tău parfumul

din trandafirii rupți de mâna ta?...

Iubește!

spune tot ce-n zări palpită.

Iubește!

spune vântul legănat.

Iubește!

spune floarea cea strivită

sub talpa ta,

sub pasul tău distrat.

Iubește!

spune mierea din lucernă

și adierea florilor de tei.

Iubește, căci iubirea e eternă

Și, iată,

bate-n ușă vremea ei...

Iubește!

10 aprilie sau 10 decembrie?

         Acum 5 minute, era soare afara, cerul senin, doar cativa nori purtati de vantul naprasnic se apropiau de iasi. Dupa doar 1 minut cerul a devenit negru:

       In mai putin de un minut, a inceput sa "ploua" iar pamantul din fata caminului arata de parca iarna nu vrea cu nici un chip sa plece:

     Iar acum este din nou soare si toti norii s-au risipit. Natura nu inceteaza sa ne uimeasca.

Magda Petrovanu (editia a III-a)

 (    Dupa o asemenea zi cred ca ar trebui sa doarma si patul sub mine la ora asta dar nu pot incheia ziua fara sa fac o retrospectiva, sa vad ce am facut bine si ce nu, unde nu am avut destula rabdare si unde am fost prea indulgent, sa ma intreb daca cei cu care am lucrat sunt multumiti de prestatia mea astazi si multe alte ganduri.    )
         Astazi, 09 aprilie 2011, a avut loc a III-a editie a concursului de chimie "Magda Petrovanu" organizat de facultatea de Chimie din cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza Iasi. La acest concurs au participat aprox. 1300 elevi din clasele VII-XII.
         Anul acesta ne-am bucurat, avand printre noi si o eleva care nu a gresit nimic, astfel obtinand un punctaj maxim. Dar nu ne oprim aici pentru ca stim ca am avut foarte multi elevi buni si asta reiese si din numarul mare de premii acordate.
        Cam atat pentru seara aceata, dar nu pot incheia fara sa multumesc studentilor facultatii (colegilor mai mici sau mai mari) pentru devotamentul pe care l-au avut azi(mai ales pentru cei mai noi in domeni, bobocii).

amintiri...melancolie

        In ziua a noua a lunii curente, scotocind prin fisiere, cautand ceea ce se numeste astazi "arhiva timpurilor frumoase"(de fapt cautam niste amintiri din liceu), am dat peste "Caravana2010_programari_Alexa.doc". M-a cuprins o stare de melancolie, chiar tristete. Mi-am adus aminte ca pe 8 martie 2010 plecam sa spunem intregii lumi despre UAIC, mi-am adus aminte de momentele petrecute impreuna cu Alexa2k10, mi-am adus aminte de colegi, de profesor, de sofer, de scaunul al doilea unde ma fura somnul…Am simtit un dor imens sa ma aflu iar in acel microbus, printre prieteni. Stau si ma gandesc uneori si-mi amintesc cum era in caravana...
         Desi a trecut deja un an, amintirea ramane vie, parca ieri eram la Cheryy, Inkognitó sau Laura, parca ieri zbura puiul la rotisor pe holul pensiunii, sa nu uitam si de caietul cu "ce am invatat astazi", sau cand ne-am lasat "amitirile"...
         M-a lovit un val de melancolie, si am inceput sa ma uit la poze, ceasurile treceau, somnul nu mai venea, parca voiam sa opresc timpul, chiar sa il dau inapoi sa mai fiu macar 1 secunda fizic cu ei...
         Ieri, pe facebook a aparut si filmul de prezentare cu melodia care inca imi mai canta la telefon "joy williams -sunny day", se pare ca nu sunt singurul melancolic, si cristi sufera de acelasi lucru, de amintirea acelor clipe...
         Stiti ce vreau cel mai mult, ca astazi sa ne teleportam la Darmanesti... 13 martie... peisaj, familie, gratar, "1 adevar si 2 minciuni", "ce stiu si ce nu stiu despre tine", poze, muzica, masa mare... oare aceste cuvinte pot forma o singura fraza? Cu siguranta ca pot, dar nu mai am cuvinte, imi tremura degetele pe tastatura...
        Nu stiu daca acele zile au fost exact asa cum mi le amintesc eu, ceea ce sigur stiu este ca cel mai important lucru pe care l-am invatat in acele zile a fost valoarea prieteniei. Prietenii, mereu prezenti la bine si la rau, in cele bune si in cele rele. Sunt ei, cea mai curata amintire de atunci. Prieteni, nu conteaza cat de departe sunteti, mereu va port cu mine. Si stiu ca nu va voi uita niciodata pentru ca in ceea ce suntem azi este prezent ceea ce am fost. Voua, prietenilor mei de suflet, va multumesc pentru totdeauna. Pentru ca ati facut ca acea epoca de a cunoaste lumea cu sufletul deschis sa fie cel mai bun loc unde sa asteptam viata…

       De la taste,
                          Sergiu

Bun sau priceput?

       Ce inseamna sa fii bun?
    Daca luam din teorie exista mai multe definitii, dar tu, cititorule ce parere ai, esti bun?
A fi bun, dupa parerea ta, este ceva ereditar sau ceva de self-management?
   Personal nu pot spune ca sunt bun, la prima vedere poate o sa ma consideri un oarecare mistocar, egoist si nepriceput, dar tu esti bun?
     Stiu ca sunt priceput in domeniul pe care studiez, sunt priceput in a da sfaturi, a ajuta, sunt priceput in a conduce un proiect, sincer in iubire, si sunt multe alte motive la care pot spune ca sunt priceput dar sunt oare bun? A fi bun inseamna sa faci Totul "ca la carte", sa ajuti pe Oricine chiar fara a-ti cere ajutorul, sa fii clar in decizii, bland si sa nu te numesti sef chiar daca ai multi oameni in subordinea ta. Nu sunt perfectionist dar, cred ca ar trebui sa te intrebi lucrul acesta, si putina autocunoastere/autoevaluare nu iti strica....

      Deci, priceput sau bun?

Valentine`s day

       "Be my valentine" - cele 3 cuvinte pe care le aud de vreo saptamana, ciudat este ca unii le folosesc si dupa 14 februarie, intarziatii trimit mesajul si pe 15 februarie...
       Ce semnifica pentru voi fratilor cuvintele astea? De ce doar pe 14 feb. sunteti indragostiti? Dragostea, adevarata dragoste nu poate tine doar o zi "Dragostea nu va pieri niciodata, ea va fi mereu..."
Pentru cei care cred ca pot fi indragostiti doar o zi: "baieti si fete va inselati amarnic, va pacaliti singuri, va jucati cu sentimentele voastre si ale celor din jur. Stiati ca si sentimentele sunt finite? (o explicatie teoretica: sentimentele sunt provocate tot de niste substante care intervin in transferul dintre neuroni, mai exact acetil colina care activeaza acetil colinesteraza situata pe membrana dendritelor. aceste substante nu pot fi generate la nesfarsit pentru alt tip de impuls, impuls unic atribuit altei persoane pe care ochii o vad, creierul analizeaza si ii atribuie un cod)
      Ganditi logic, ganditi pentru voi, ganditi in viitor...

Sfaturi

      De multe ori dam sfaturi celor carora le vrem binele, celor carora credem noi ca au nevoie de cineva alaturi.
Sfaturi bune dam doar celor la care tinem, sfaturi in general putem da oricui, dar cele date persoanelor "din rutina" sunt doar "din carti" pe cand cele pe care le dam celor dragi au ceva special, au o bucata din inima noastra.
     De multe ori subconstientul gaseste pe altcineva pe primul loc decat propria persoana si asa se creeaza acea legatura care face ca sa poti simti cu cel de langa tine, sa poti sa iti dai seama ce il macina...

De ce? (partea a II-a happy day)

       Daca exista persoane care sa tina la mine, daca cuiva ii pasa de mine, de ce eu as sta nepasator la felul cum se comporta atatea persoane din jurul meu?
       Am luat , acum aproximativ 3 luni o hotarare: "Sa fac si altora ceea ce au facut destule persoane pentru mine". Stiu cat de greu le este persoanelor inchise in ele, stiu ca oricat de mult as vrea sa spui cuiva ceea ce te framanta, tot nu poti pentru ca vrei sa faci totul cu forte proprii, pentru ca nu ai curajul sa ai incredere in persoanele din jurul tau, pentru ca te gandesti ce o sa creada despre tine, pentru ca nu vrei sa deranjezi, pentru ca nu vrei sa dezamagesti pe nimeni, pt. ca, pt. ca.....
       Dar cine sunt cei din jur sa judece?
Am invatat ca:
-intotdeauna sunt persoane care tin la tine
-intotdeauna exista cineva care sa te ajute
-intotdeauna exista cineva care sa iti fie alaturi in orice situatie
intotdeauna este mai usor sa spui si altora ceea ce te tine pe loc.

Eccedentesiast

Asta sunt eu, un "eccedentesiast".
"Eccedentesiast - one who fakes a smile"

Step up(........)

     De fiecare data cand vad "step up(2006)" ma regasesc in povestea personajului principal, dar niciodata nu in aceleasi ipostaze cu el, sau aceleasi in care ma regaseam ultima data cand l-am vazut. Cred ca am vazut filmul asta de mai bine de 20 de ori, dar de fiecare data gesesc ceva nou, ceva care sa imi dea de gandit. Chiar daca putem spune ca este o poveste de dragoste clasic americana, eu o consider ca ceva "uniq", nu sunt multi baieti care sa aiba curajul sa continue, sa lase totul in urma si sa se "angajeze" intr-o asemenea lucrare chiar cu pretul de a-si pierde toti prietenii, sa risti totul pentru ceva care nu stii sigur daca o sa aiba un viitor.
      De multe ori am spus "Gata! de azi fac ceea ce imi place, de azi nu mai ascult "vocea" care se gandeste la numai la viitor, dar nu pot, ceva imi spune ca nu pot arunca totul in marea uitarii.
de fiecare data caut sa critic personajul, dar niciodata nu stau sa meditez ce as face eu in situatia lui. aceleasi greseli le fac si eu, daca ceva "mic" intervine in ceea ce am inceput, am tendinta sa las totul, poate doar pentru cateva fractiuni de secunda uneori, alteori pentru zile, saptamani.
       De multe ori imi pare rau, stau si plang in camera mea, dar nu am curajul sa ii spun celui de langa mine "imi pare rau" pentru ca intotdeauna aceste simple cuvinte cer explicatii kilometrice, chiar daca nu le cere nimeni dar simt nevoia sa le expun, sa ma fac inteles.

      "Dragostea e asemeni febrei ; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor." - LaRochefocauld

Smile!

SMILE!!! IT`S EASIER THAN EXPLAINING WHY YOU ARE SAD.

A few of my favorite things....

       Libertatea este privilegiul de a ne elibera de lucrurile care nu ne plac, pentru a deveni robii lucrurilor care ne plac.

      So here are a few of my favorite things. They are not in any particular order and there was no way I could list all of them........hope you enjoy!

 

I think this is one of the most relaxing enjoyable things to do. I LOVE to sit on the  bench in the night and in rain. .is there anything more beautiful?. The sound, the smell, the feel of the wind. Ohhhh.......I just love to sit there and meditate!

Sometimes us just need to stop what we are doing and LISTEN. Listen to our friends. I love to hear my friends.

I love to listen, to see what they say, and try to help them.

I can't think of anything more lovely than a sweet hug. I love when someone hug me. Friends, family...They hug with all they have and they love you with out condition. 

I love to capture any moment. I like to take pictures.

I love the smell of fresh cut grass. I especially love the smell of fresh cut grass and a summer rain....... 

I love STORMS. I don't necessarily like to be out in them, but I do love the sounds and smells of a good thunderstorm. 

I love to eat  sweets(chocolate in specal, Clickos, and more...) I seriously feel like I have a relationship with sugar...LOL. So here goes......I am starting my new year off right.....MORE WATER, NO CHOCOLATE. I try to stop but no results:))

Acum cateva "picanterii". Imi place sa primesc hug-uri de la Irina, imi place sa ma plimb cu sau fara bicicleta/role la orice ora indiferent de vreme, imi place sa scriu, sa citesc, imi place sa incerc ceva nou(dupa ce am analizat situatia de 20 de ori), imi place sa fiu alintat. Imi place sa dau sfaturi, imi place sa am grija de boboci la facultate, imi place sa lucrez(mai mult in fata calculatorului dar si munca fizica), imi place sa fac prajituri, sa merg la cumparaturi si sa pierd zeci de ore pana ma hotarasc ce sa cumpar...

Lista poate continua mult.....

here i go again

Mult timp a trecut de cand nu am mai scris ceva.. mi s-a facut dor..  si acum un scurt moment emotionant. gata. woah. 2011. Are you crazy?! marele INCEPUT. RE-inceput as putea adauga. ca de fiecare data. sperante si vise. asadar intre doua cani de ceai fierbinte sa-mi recapat vocea,  dupa cele mai bune 4 ore de somn din viata mea privesc inapoi la anul ce-a trecut.. multe transpiratii:)) si nopti semi/ne-dormite.  oh good times. calatorii. and many moments when you realize who's got your back no matter how badly you fuck up. multumesc. poate mi-ar fi placut sa-mi fi acordat prezumtia de nevinovatie pana la proba contrarie.
Stiu ca m-am dat peste cap sa va fac pe plac uneori. pe de alta parte, poate ca eu suntaltul. CLAR sunt altul. si imi e mai bine asa. regrete? 2 sau 3 situatii cand poate ca as fi facut altfel, niste decizii ce ar fi putut schimba multe.. 

Si acum sa trecem la "intrebari":
am gasit pe blogul cuiva asta: "what is it with us girls that we just can't get enough of douchebags? and when a nice guy comes along, we just send him and all his cute habits and expectations back to his momma, 'cause then was the time they worked. because nowadays, you can rarely win a girl over with some flowers, cute notes left randomly in her room, many phone calls, nice small presents and looking neat all the time. call me superficial for saying this out loud, but in this days a car, some muscles, big hair, texting and sometimes paying for her drink is more likely to work."
Foarte adevarate cuvinte... de ce atatea fete resping baietii romantici, baietii ca mine care nu se dau jos din BMW-ul care mai nou are GPL ca nu isi permit sa puna benzina, care atunci cand ii deschizi portiera nu te poti apropia din cauza zgomotului de manele care zgarie urechile, dar fac atatea alte lucruri care pentru gingasia fetelor ar trebui sa conteze mult mai mult. De ce vor doar mushchi si bani cand pot gasi tandrete? De multe ori noi baietii suntem cei ce gresim, cum spunea si Woody Allen: "Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta."
inca mai astept multe raspunsuri dar intotdeauna rabdarea va fi cu mine.