|
Primăvara ghioceilor |
Chiar dac
ă vremea este ceva mai mohor
âtă, iar temperatura pare a fi mai scăzută decât a fost media iernii, astea nu sunt motive de a te împiedica să z
âmbești! Cred că multitudinea de mărțișoare înșirate la toate colțurile și florile atât de mirositoare care se găsesc și ele
în fiecare tarabă, prevestesc venirea acestui anotimp atât de frumos. Venirea primăverii să aducă un plus de energie
în ființa ta, iar mirosul
îmbietor al florilor de primăvară să inunde toată “instalația” de
respirat a corpului tău.
Stiu că de-a lungul anului care tocmai a trecut ai
adunat destule nereușite, dezamăgiri, gânduri mai puțin colorate, experiențe
care poate încă mai dor, dar primăvara este timpul să arunci tot ce a fost și
din “bulbul” inimii tale, din bunătatea și dragostea pe care Dumnezeu le-a
însămânțat în tine, să lași să crească o nouă experiență, să lași toată
bunătatea să înnebunească pe toți cei ce văd cât de frumos ai înflorit anul
acesta, să lași dragostea să se înalțe pană la cer, iar zâmbetul să domnească pe
fața ta încât fiecare călător să se oprească, să te privească, iar dacă va
trebui să plece mai departe să ia cu el o sămânță din ceea ce putem numi “cel
mai frumos zâmbet al primăverii”. Nu spun că nu vor fi greutăți și anul acesta,
dar precum firul de iarbă trece prin frunzele uscate, așa va trebuie și tu să
treci prin ceea ce ai aruncat cândva (ceva atât de frumos la vremea lui, dar
distrus de venirea “toamnei” din viata ta).
Primăvara, este anotimpul dragostei, simbolul
renașterii, dar niciodată nu a fost sărbătorit ca atare. Primăvara asta vreau
să renasc, să fiu din nou persoana care are unul din cele mai frumoase daruri
primate de la Dumnezeu și vreau să pun în valoare acest dar. Cândva obișnuiam
să îmi fac timp să scriu, sa exprim parte din sentimentele mele cu cei care își
făceau timp să acceseze acest blog. A fost o perioadă de tăcere, dar cu
susținerea voastră voi redeschide această carte, într-un format mult mai
frumos, cu forțe noi și cu o determinare ca cea a firului florii pe care tocmai
îl văd scoțând verdele dintr-un pământ negru.