It`s gonna be okay...

        Puteam sa spun: "In sfarsit termin si cei 3 ani de facultate, in sfarsit termin chinul acesta..." bla bla bla, dar nu pot... Ieri am avut cursul festiv, un curs plin de emotii, fericire sau dezamagire pentru unii din noi, s-a lasat chiar cu lacrimi. Chiar daca ma bucur ca termin cei trei ani de facultate, in mintea mea rasare gandul ca poate pe unii din voi nu o sa va mai vad, ca o sa imi fie dor de voi (si cu bune si cu rele, si cu certuri si cu fericiri).
        Astazi, in timpul de "respiro" am vazut filmul "Change of plans" si nu pot spune ca a fost un film okay, nu pot spune nici ca a fost un film bun ci, a fost un film care a intrecut asteptarile, nici twilight, nici step up nu au reusit sa imi aduca starea asta, un film care iti intoarce viata, pentru unii sunt numeroase amintire care se rascolesc, pentru unii doar lucruri care, doar prin simplul fapt ca le vezi, te dor.
        Dar, intr-un final totul fa fi okay, avem incredere ca vom reusi sa trecem peste orice atata timp cat Dumnezeu este calauza noastra.
        It`s gonna be okay...

Weekend cu A(O)L(TI)I(LI)N(A)A

            "Got to trust in the simple truth... O melodie superba care este pe repeat.

      Oooo da... nu despre asta voiam sa scriu, ci despre weekedul acesta care se sfarseste peste cateva ore. Un weekend cu "peripetii", un weekend de neuitat. Si stiti de ce a fost asa de special? ...... Nu va zic!  Sâc! ;))
bine, bine gata cedez... va zic:). A fost special pentru ca l-am petrecut cu persoane speciale, a fost special pentru ca am invatat sa "dau vant la fete" dar mi-a fost si declarata "sergu`s girlfriend", o pustoaica de maxim 4 anisori cu un zambet foarte dragutz.

          Daca va intrebati unde s-a petrecut toata aceasta intamplare, ei bine undeva la 15 minute distanta de Iasi, la Tg. Frumos. Acolo am avut ocazia, impreuna cu cele 2 fete cu care am plecat din iasi, sa petrec cateva ore impreuna cu un grup de copii, unii mai alintati, altii mai tacuti, altii cu voci superbe, dar toti cu pofta de viata. Am cantat cu ei, ne-am dat in leagane, eu am incercat chiar sa ma dau in toboganul fara jgheab (nu trebuie sa va spun ca ai nevoie de multa rabdare ca sa ajungi jos:)) ).
           La intoarcere, vazand o domnisoara/doamna dormind, mi-am adus aminte de zilele din Caravana, cand Florin a reusit sa faca poza cu mine dormind pe jumatate inafara scaunului.
           Aaa, si azi, am ascultat din nou You cu Britt Nicole (daca si tu asculti stii despre ce vorbesc :P )

Se terminã

         Am vrut sa redescopar bucuria de a scrie, dar nu romane despre "de ce?" sau alte intrebari care stau in mintea mea in fiecare zi. Am vrut ca rima si masura sa fie la loc de cinste dar nu am reusit. In schimb va las doar ce s-a ales in urma a catorva minute de "melancolie".  Nu a iesit fum din tastatura, nu am avut acea viteza cu care scriam inainte... cuvintele parca nu voiau sa iasa la iveala. Poate pentru ca mintea mea era prea ocupata sa caute cuvinte care se termina cu acelasi crup de litere sau prea ocupata sa numere silabele fiecarui vers, sau poate pentru ca ele au crezut ca rima imperecheata va face ca gandirea cititorului sa nu fie atintita catre poezie ci spre sentimentele ascunse in el.
 

Incarcat cu amintiri, 
zdrobit de nepasare,
ma uit in ochii tai,
si-ncep sa inteleg,
ca tot ce-a fost
era doar amagire,
un vis frumos, un vis...
Sa trecem totul in uitare,
nu e usor, si-n veci va fi,
ca o corabie-n deriva,
in mijlocul furtunii,
stiind ca totul se termina.

E prea frumos zambetul tau,
Sa-l tii ascuns,
Sa-l tii in umbra…
totul se termina, se termina
si dimineata ancorata in mine
din care odata respiram impreuna.
Imi vine sa strig dar,
nu stiu, e prea tarziu,
iti vad inima sangeranda...  

 

     Sper ca v-a placut iar daca sunt completari sau sugestii, stiti unde ma gasiti:D