Aseara am adormit cu un gust amar in mintea mea, un gust pe care il aveam de ceva timp... Am vrut sa scriu despre asta, poate o sa ma simt mai bine, sau poate mai rau, dar oricum ar fi fost era mai bine decat in starea asta de "nimic". Acum, cand natura este in acord cu mine, cand ploaia a devenit mai cruda, cand picaturile curg din ce in ce mai repede de pe streasina casei... nu pot exprima sentimentul, dar parca fiecare picatura de ploaie ia cu ea o lacrima si totodata o multime de momente si amintiri placute dar care apasa greu pe sufletul meu.
Si ca totul sa fie "perfect", acult pe repeat "Eliza pirosca - Vino iar copilarie".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu