Moş Gogă al lui Perchiş era ultimul mohican al vremurilor fără coduri, internet şi herghelii pitite sub capotă. De cum se ivea ziua după colţul satului, moş Gogă înhăma la jug boii somnoroşi ce părăseau grajdul mândri de longevitatea activităţii depuse în folosul omenirii. Erau ultimii boi... chiar ultimii. Umblau semeţ, cu capul sus, ciudat de sus, dar de înţeles din moment ce în spiţa neamului lor făceau parte şi boii prorocului Elisei.
De moş Gogă satul vorbea numai de bine. Mulţi ziceau că era bun şi de primar. Era incoruptibil indiferent câte babe guralive îi tocau răbdarea. „Măi Gogule... ia-ţi măi şi tu o pereche de cai sprinteni că până ajungi tu la destinaţie cu boii tăi uiţi şi de ce ai plecat”... cârcoteau gurile rele. „Nu şi iar nu”, răspundea hotărât moş Gogă, după care zicea un „Doamne ajută” şi „hai Florea, hai Jilă”, pornea trăgând de lanţ boii ce înaintau încet dar sigur până ce se scufundă în orizontul dimineţii. Moş Gogă şi boii lui erau primii care plecau şi ultimii care veneau.
Era şi un gentelman desăvârşit. Pe „baba Doamna” cum o alinta el, o purta numai în car. Bătrâneţea, flămânda pământului, tot înfulecă anii oamenilor şi tot nesătulă e, a ciupit şi din elanul şi hotărârea de neclintit a lui moş Gogă. Astfel, de umblat înaintea carului cu boi nu mai putea, ba mai şi de gura babelor ce nu-l slăbeau de loc, şi-a dus boii la abator. Întors acasă a rupt şi jugul plângând ca un copil mic... la rupt de ciudă. Cu banii de pe boi şi-a luat o pereche de cai sprinteni şi, deşi umbla acum în car alături de baba Doamna lui, era mai mereu trist. Nu-i pica deloc bine noua postură în care l-a adus viaţa. Cu frâiele în mână se simţea nesigur.
Într-o zi caii s-au speriat şi-au luat-o la galop răsturnând căruţa cu tot cu moş Gogă. L-au dus la spital cu şanse mici de supravieţuire. În spital vorbea numai de Florea şi Jilă, grozavii boi ce i-a avut. După câteva zile a murit repetând într-una: „Pe mine tehnologia m-a nenorocit... am ştiut eu ce-am ştiut”.
Mi-am adus aminte de moş Gogă azi cand profu de peda imi vorbea de "referate". Ca viitor profesor, vai de elevii mei care or sa vrea sa ia note pe referate.. nu sunt deloc de acord cu aceste "copy-paste" cum le spunea un model de-al meu (profesorul de romana Simion Bogdanescu). Dar sa lasam referatele, nu de la asta am pornit cu acest post, sa ne legam mai mult de viata noastra ca tineri ieseni. Cati dintre noi nu spun ca le este de ajuns sa vada un film pe Pc sau peisajee diin iasi tot la calc, cati dintre noi mai ies la o plimbare seara prin copou, la o drumetie pana la breazu/bucium/cetatuia. Cati dintre noi stau si chat-uiesc pe mess/skype/facebook in loc sa se intalneasca cu prietenii face-to-face la un pahar de vorba sau altceva?
Va las sa va ganditi si cand sunteti gata de o plimbare sau orice alt fel de iesire din rutina de "student" (voiam sa scriu caminist dar am destui prieteni care nu stau in camin dar duc aceeasi viatza), doar lasati un mesaj si ne intalnim sa mai spargem ceva pahare de vorba, sa mai consumam putin aerul din copou sau pentru cei interesati de o drumetie cu bicicleta va astept sa mergem la un bucium.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu