Dimineti perfecte

       .... dimineti ca aceasta, cand mirosul de ceai de menta de la micul dejun, mirosul painii de secara acum cu miere de albine, este improspatat de mirosul de "padure uda", cand nimic din ceea ce numim praf nu se mai vede, nu ne mai incetoseaza privirea.
      Acestea sunt diminetile de august cand, dupa ploaie, nu stii daca pantalonii scurti si tricoul sunt ceea ce cauti sau poate ar trebui sa treci la ceva mai gros, macar pentru cateva ore pana cand soarele o sa incalzeasca din nou iarba, iar mirosul acesta placut, de "ud" o sa dispara incetul cu incetul.
       Haideti sa facem cu totii dansul ploii pentru ca acest aspect british sa nu dispara asa curand, sa ne tina in continuare cu gandul la ora ceaiului, iar mirosul sa fie perfect. :)

Vino iar copilarie

       Aseara am adormit cu un gust amar in mintea mea, un gust pe care il aveam de ceva timp... Am vrut sa scriu despre asta, poate o sa ma simt mai bine, sau poate mai rau, dar oricum ar fi fost era mai bine decat in starea asta de "nimic". Acum, cand natura este in acord cu mine, cand ploaia a devenit mai cruda, cand picaturile curg din ce in ce mai repede de pe streasina casei... nu pot exprima sentimentul, dar parca fiecare picatura de ploaie ia cu ea o lacrima si totodata o multime de momente si amintiri placute dar care apasa greu pe sufletul meu.
      Si ca totul sa fie "perfect", acult pe repeat "Eliza pirosca - Vino iar copilarie".

Picuri de ploaie

           Nu sunt emo, dar nici un copil normal nu sunt. Ma consider ciudat, cu totul special.

Picuri de ploaie, lacrimi de durere,
Se contopesc agale, plecand peste hotare.
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
Imi vine sa urlu, sa arunc totul in uitare,
Si plang... dar stropi de ploaie
Ascund cu totul a mea vâlãtaie.

Dar totusi, un firicel de ploaie,
Sau chiar o ploaie torentiala,
Nu pot arunca in uitare...
.............................................
Poate ca a fost doar o incercare,
Raspunsul inimii veni.

Dar nu... nu a fost o incercare,
Si ploaia e martor la a lui intristare.
Si printre stropii grei, prin umbra cugetelor false
Rațiunea se îngropa în lutul negru al tăcerii.

It`s gonna be okay...

        Puteam sa spun: "In sfarsit termin si cei 3 ani de facultate, in sfarsit termin chinul acesta..." bla bla bla, dar nu pot... Ieri am avut cursul festiv, un curs plin de emotii, fericire sau dezamagire pentru unii din noi, s-a lasat chiar cu lacrimi. Chiar daca ma bucur ca termin cei trei ani de facultate, in mintea mea rasare gandul ca poate pe unii din voi nu o sa va mai vad, ca o sa imi fie dor de voi (si cu bune si cu rele, si cu certuri si cu fericiri).
        Astazi, in timpul de "respiro" am vazut filmul "Change of plans" si nu pot spune ca a fost un film okay, nu pot spune nici ca a fost un film bun ci, a fost un film care a intrecut asteptarile, nici twilight, nici step up nu au reusit sa imi aduca starea asta, un film care iti intoarce viata, pentru unii sunt numeroase amintire care se rascolesc, pentru unii doar lucruri care, doar prin simplul fapt ca le vezi, te dor.
        Dar, intr-un final totul fa fi okay, avem incredere ca vom reusi sa trecem peste orice atata timp cat Dumnezeu este calauza noastra.
        It`s gonna be okay...

Weekend cu A(O)L(TI)I(LI)N(A)A

            "Got to trust in the simple truth... O melodie superba care este pe repeat.

      Oooo da... nu despre asta voiam sa scriu, ci despre weekedul acesta care se sfarseste peste cateva ore. Un weekend cu "peripetii", un weekend de neuitat. Si stiti de ce a fost asa de special? ...... Nu va zic!  Sâc! ;))
bine, bine gata cedez... va zic:). A fost special pentru ca l-am petrecut cu persoane speciale, a fost special pentru ca am invatat sa "dau vant la fete" dar mi-a fost si declarata "sergu`s girlfriend", o pustoaica de maxim 4 anisori cu un zambet foarte dragutz.

          Daca va intrebati unde s-a petrecut toata aceasta intamplare, ei bine undeva la 15 minute distanta de Iasi, la Tg. Frumos. Acolo am avut ocazia, impreuna cu cele 2 fete cu care am plecat din iasi, sa petrec cateva ore impreuna cu un grup de copii, unii mai alintati, altii mai tacuti, altii cu voci superbe, dar toti cu pofta de viata. Am cantat cu ei, ne-am dat in leagane, eu am incercat chiar sa ma dau in toboganul fara jgheab (nu trebuie sa va spun ca ai nevoie de multa rabdare ca sa ajungi jos:)) ).
           La intoarcere, vazand o domnisoara/doamna dormind, mi-am adus aminte de zilele din Caravana, cand Florin a reusit sa faca poza cu mine dormind pe jumatate inafara scaunului.
           Aaa, si azi, am ascultat din nou You cu Britt Nicole (daca si tu asculti stii despre ce vorbesc :P )