Doua saptamani de vacanta. 2 fetze, 2 opinii, 2 sentimente....
1. Fericire: Avem vacanta, nu mai avem de invatzat, nu trebuie sa mai mergem la crsuri/laboratoare, vin sarbatorile si ne bucuram cu familia si cu vechii prieteni.
2. Tristete: Ne despartim (chiar daca doar pt 2 saptamani) de prietenii mai noi, de colegi, de cei cu care suntem in cea mai mare parte a timpului. Tristete si pt ca iasi-ul a ramas in urma si cu el au ramas si locurile noastre unde ne plimbam/alergam seara.
Daca ar fi sa punem in balanta cred ca nici ea nu ar sti unde e mai greu, unde ar trebui sa fim de sarbatori.
sâmbătă, 18 decembrie 2010
miercuri, 8 decembrie 2010
Sfaturi de la batrani
Cautand niste raspunsuri, cautand niste sfaturi entru viata asta, am plecat in cautarea de "batrani", si pentru ca rasa umana si-a omorat batranii si a incoronat fatzarnicia, am apelat la ceea ce niciodata nu va putea fi redusa la tacere. Am intrebat natura.
Am cautat flori pentru ca intotdeauna ceva dragalas se ascunde in ele dar nu le-am gasit... florile cu frumusetea lor... nici frumusetea naturala nu mai este privita cum trebuie, astazi se apeleaza doar la plastic, silicon, coloranti artificiali... o frumusete artificiala, o frumusete fara dragalasenie.
Am mers la pasari care cu ciripitul lor pot aduce o sclipire in viatza, dar nici ele nu mai sunt... au plecat spre taramuri mai calde. Si ceea ce suna atat de frumos, ciripitul acela care iti taie rasuflarea, care face sa tremure pana si ultimul os, si acestea sunt trecatoare, intotdeauna existand "undeva" mai cald, mai cu viatza.
Intr-un final am gasit "batranii". Niste copaci inalti, cu scoartza roasa de atatea anotimpuri pe care le-au trecut in "jurnalul de bord" m-au trimis la "regele" lor. Dupa multe minute de cautari l-am gasit, ishi spune "Teiul lui Eminescu".
Cand l-am gasit era la fel cum il stia si raposatul:
"Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste vârf de ramurele
Trec în stoluri randunele,
Ducand gândurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Si se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngân numai cu el!"
Atunci un fior m-a cuprins, ceva ne lega unul de celalalt, SINGURATATEA. Inafara faptului ca nishte copii vin sa ne vada, pe el pentru ca a rezistat atator furtuni, atator ani si pe mine cum incerc sa imi explodez capul cu iodura de amoniu, inafara de ei, in anotimpul acesta pe care oamenii il denumesc anotimpul sarbatorilor, anotimpul bucuriilor, nimeni nu sta sa ne asculte, daca nu cantarile, colindele, fosnetul macar gemetele si scartaitul.
Dar el, batranul, mi-a intrerupt gandurile si mi-a sous tare si raspicat, dar in acelasi timp s-a auzit si duiosia din vocealui: "Intotdeauna priavara se intoarce, intotdeauna cineva te va cauta. Traieste clipa, si daca Cel de Sus va vrea iti vei termina viata intr-o zi frumoasa de primavara, cand totul va fi verde, dragalasenia va aparea din nou in flori si pasarile iar vor ciripi."
Multumesc batrane tei!
Am cautat flori pentru ca intotdeauna ceva dragalas se ascunde in ele dar nu le-am gasit... florile cu frumusetea lor... nici frumusetea naturala nu mai este privita cum trebuie, astazi se apeleaza doar la plastic, silicon, coloranti artificiali... o frumusete artificiala, o frumusete fara dragalasenie.
Am mers la pasari care cu ciripitul lor pot aduce o sclipire in viatza, dar nici ele nu mai sunt... au plecat spre taramuri mai calde. Si ceea ce suna atat de frumos, ciripitul acela care iti taie rasuflarea, care face sa tremure pana si ultimul os, si acestea sunt trecatoare, intotdeauna existand "undeva" mai cald, mai cu viatza.
Intr-un final am gasit "batranii". Niste copaci inalti, cu scoartza roasa de atatea anotimpuri pe care le-au trecut in "jurnalul de bord" m-au trimis la "regele" lor. Dupa multe minute de cautari l-am gasit, ishi spune "Teiul lui Eminescu".
Cand l-am gasit era la fel cum il stia si raposatul:
"Si de ce sa nu ma plec,
Daca pasarile trec!
Peste vârf de ramurele
Trec în stoluri randunele,
Ducand gândurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Si se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Si ma lasa pustiit,
Vestejit si amortit
Si cu doru-mi singurel,
De ma-ngân numai cu el!"
Atunci un fior m-a cuprins, ceva ne lega unul de celalalt, SINGURATATEA. Inafara faptului ca nishte copii vin sa ne vada, pe el pentru ca a rezistat atator furtuni, atator ani si pe mine cum incerc sa imi explodez capul cu iodura de amoniu, inafara de ei, in anotimpul acesta pe care oamenii il denumesc anotimpul sarbatorilor, anotimpul bucuriilor, nimeni nu sta sa ne asculte, daca nu cantarile, colindele, fosnetul macar gemetele si scartaitul.
Dar el, batranul, mi-a intrerupt gandurile si mi-a sous tare si raspicat, dar in acelasi timp s-a auzit si duiosia din vocealui: "Intotdeauna priavara se intoarce, intotdeauna cineva te va cauta. Traieste clipa, si daca Cel de Sus va vrea iti vei termina viata intr-o zi frumoasa de primavara, cand totul va fi verde, dragalasenia va aparea din nou in flori si pasarile iar vor ciripi."
Multumesc batrane tei!
vineri, 3 decembrie 2010
vineri, 26 noiembrie 2010
Rasarit :)
yupiiiiii !
Dupa o seara superba(excluzand partea cu invatzatul), dupa o noapte luuuunga, dimineatza m-am trezit cu miile de "diamante" la geam, pe copaci, pe frunzele care au mai ramas dupa ce Salubris-ul a strans tot ce era mai pretios din frumusetile toamnei, chiar si pe umbrela mea "imensa" s-au depus cateva straturi de fulgi jucausi.
Dar stiti ce era mai interesant? "jucausii" astia au devenit asa apropiati de mine incat din negrul pantalonilor mei se mai vedeau doar nishte urme. Acei fulgi parca imi luau din greutatile pe care trebuie sa le trec in fiecare zi, parca ma simteam mai bine. Poate pt ca imi este dor de vremurile cand dupa o zi frumoasa si "inghetzata" de sanius mergeam acasa si pe plita sobei turtele ,vinul fiert, chiar si cartofii copti in rolã miroseau asa de bine ... totul era asa de frumos.
Vino iarnã, eu te astept.
miercuri, 17 noiembrie 2010
Why? (real post)
De ce trebuie sa luam decizii? de ce a lua decizii este atat de greu?
Chiar si pentru mine, care, dupa cum spunea cineva, sunt asa de indiferent si nu pun suflet, este foarte greu.
De ce trebuie sa alegem cu cine sa fim prieteni si cu cine nu, de ce trebuie sa ne dam seama prea tarziu de "calitatea deciziei luate? De ce nu putem fi prieteni toti? De ce daca sunt prieten cu cineva indepartez pe altul?
Nu stiu cate "De ce?" mai am dar intotdeauna in mintea mea apare un "De ce?", chiar si acum: "De ce sa postez gandurile astea? daca cine le va citi ma va judeca gresit? daca prin asta o sa supar pe cineva?"
Dar, de ce gandesc asemenea lucruri doar cand sunt sick, angry, tired, etc...
Chiar si pentru mine, care, dupa cum spunea cineva, sunt asa de indiferent si nu pun suflet, este foarte greu.
De ce trebuie sa alegem cu cine sa fim prieteni si cu cine nu, de ce trebuie sa ne dam seama prea tarziu de "calitatea deciziei luate? De ce nu putem fi prieteni toti? De ce daca sunt prieten cu cineva indepartez pe altul?
Nu stiu cate "De ce?" mai am dar intotdeauna in mintea mea apare un "De ce?", chiar si acum: "De ce sa postez gandurile astea? daca cine le va citi ma va judeca gresit? daca prin asta o sa supar pe cineva?"
Dar, de ce gandesc asemenea lucruri doar cand sunt sick, angry, tired, etc...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)