Cred ca multi din voi stiti cum am ajuns la facultatea de chimie, si acum nu mai pot spune ca nu este important cum am ajuns petru ca si aceasta pura intamplare a avut un rol important in ceea ce urma a se numi "Studentie". Ei bine, pentru cei care nu stiu, optiunile mele pentru facultate erau informatica si ... informatica. Dar, totusi, am terminat facultatea de chimie. NU o sa detaliez intamplarea care a condus la acest fapt, ci o sa spun doar cateva ganduri despre ce au insemnat pentru mine cei 3 ani de facultate... cei trei ani de studentie.
Dezorientat, debusolat, pe data de 15 iulie 2008, o zi la fel de importanta ca toate celelalte zile de 15 iulie din `89 pana azi, puneam primii pasi in "oraselul" Copou. Am intrat in corpul A, pe la intrarea de la litere, si urmand sagetile sper Facultatea de Chimie, astfel urcand vreo 2 randuri de scari (2 etaje daca putem spune astfel) am ajuns in amfiteatrul unde se faceau inscrierile, o sala care la prima vedere mi s-a parut enorma in comparatie cu salile de clasa din liceu. Dupa toate formalitatile de inscriere, urmeaza partea funny, trebuia sa ies din nou din cladire, si ghici ce, am iesit de parca eram la parter. Unde sunt cele 2 randuri de scari? cum se face ca am urcat 2 etaje si sunt tot la parter? O intrebare care nu a primit raspuns pe moment.
Primul an a fost cel mai greu daca ma gandesc la cantitatea de informatie care trebuia asimilata intr-un timp atat de scurt, dar a fost si cel mai frumos an: a fost anul in care mi-am facut prieteni noi, a fost anul in care "imaginatia" a devenit un cuvant mai nefolosit pentru ca orice lucru care imi trecea prin cap, cumva, reuseam sa il pun in practica, astfel eu si inca 3 colegi am gasit o solutie sa unim mai mult studentii facultatii punand bazele ASCIs-ului de astazi. Wow, ce mult timp a trecut de atunci, dar parca ieri ne intalneam in fundatie pentru a avea prima sedinta de "asociatie", pentru a alege culoarea si sigla reprezentativa pentru ceea ce uma a fi "Asociatia Studentilor Chimisti Ieseni". Inca imi aduc aminte cum adunam tot felul de imagini unele mai funny decat altele pe care mai apoi sa "construiesc" sigla asociatiei.
Tot in primul an Iasi-ul, Copoul, Corpul A al UAIC au devenit casa mea. Dar ca orice casa, apar si reguli noi, astfel am fost nevoit sa invat ce inseamna sesiune, ce inseamna puncte ECTS, ce reprezinta eSims...
Anul 2 a insemnat schimbare: mutarea la camin, participarea la cat mai multe programe de voluntariat, ba chiar schimbarea mentalitatii, astfel, daca in anul I voiam sa ma transfer la informatica, in anul II deja consideram ca ar fi o alegere proasta sa fac un tranfer cand la chimie pot invata atatea lucruri frumoase. In realitate nu este asa, orice facultate are de oferit muuuulte lucruri frumoase, interesante, dar depinde de mintea fiecaruia la ce se deschide. Acum pot imbina cunostintele de chimie cu cele de informatica (de balta cum spunea profa de liceu) si totul pentru a excela in domeniul pe care l-am urmat.
Mutarea in camin a fost un lucru extraordinar. nu pot spune ca in anul I nu ma simteam student dar in camin colegii iti devin familie, sa faci mancare dupa ora 22 nu mai reprezinta ceva iesit din comun, sa stai la un remmy sau sa te uiti la filme cu "necunoscuti" devine ceva normal. Pana si noptile sesiunii devin mai usoare cand vezi atatia oameni care invata, prin sala de lectura, pe hol, pe la fumoar, in camerele care nu au mai avut bencul stins de la ultimul film vazut; caminul capata in majoritatea timpului armonie, fiecare camera urmand un tipar: azi e sesiune, azi e seara balului, azi poate sala de lectura se transforma in "cinema" sau chiar sala de jocuri.
Cat despre voluntariat, aici nu mai apare doar un zambet de multumire ci si cateva lacrimi, poate de fericire, de melancolie, dar capitolul acesta are ceva special, si asta doar datorita CIPO si persoanelor de acolo care fac ca totul sa se transforme in "de ne uitat", fac ca bataile inimii mele sa o ia razna de fiecare data cand ma gandesc la clipele minunate petrecute in Caravana alaturi de echipa Alexa 2k10 si in timpul admiterii 2010 si 2011... Am invatat sa facem prezentari in care sa reducem aproape la nul emotiile, in care sa putem vorbi liber despre un anumit lucru, dar, cel mai important, am invatat sa expun cele mai frumoase ganduri desre lucrurile care imi plac fara sa ma mai gandesc "oare il intereseaza ce spun eu?" si asta mi-a deschis noi orizonturi, mi-am facut noi prieteni care poate nu ar fi stiut nici astazi acele lucruri care i-au determinat sa vada altceva la mine. Toate acestea nu s-ar fi intamplat daca voluntariatul ar fi fost pentru mine ceva voit dar fara pasiune, acesta trebuie facut din suflet.
Pe langa cursuri, seminarii, laboratoare, ore de voluntariat si ore de invatat am gasit si cateva momente/minute/ore in care sa vizitez Iasi-ul cu locurile superbe pe care le are dar si imprejurimile. Bicicleta ma ducea in zilele triste pe meleaguri de vis; am fost chiar si in Voinesti ca sa vad cum se descurca copaceii plantati cu cateva luni inainte impreuna cu voluntarii inscrisi in programul "iasi recicleaza".
Anul III a trecut asa de repede, a fost licenta, au fost orele petrecute in laborator, in sala de lectura, in camera in fata monitorului si a tastaturii scriind zeci de pagini. Dar totul pentru a avea o lucrare de licenta reusita.
Si... a venit si timpul cand a trebuit sa incheiem anul, sa incheiem inca un ciclu de studii, inca o treapta a vietii, au venit emotiile unui curs festiv si in final sustinerea lucrarii de licenta.
Dar, pentru ca studentia a fost o perioada foarte frumoasa, acum sunt dispus sa ma inscriu din nou la aceast perioada, sa incep inca 2 ani in Iasi alaturi de prieteni, alaturi de profesori, alaturi de bancile facultatii, de treptele care acum nu mai dau de la parter tot la parter doar urcand, alaturi de Copu, de Sorogari si focurile de tabara de acolo, alaturi de partia de schi (ceolofan sau sanie pentru unii) din spatele caminului, alaturi de... urma o lista mare de tot.
Acum, ca sfaturi pentru tine cititor care deja urmezi o facultate in iasi, sau care vrei sa urmezi: "be an open mind", stai in camin, alatura-te voluntarilor, reprezinta-te si reprezinta si pe altii in fata lumii, invata sa iubesti si sa fii iubit, invata pentru examene, invata sa ajuti, viziteaza si cel mai important, NU RATA NIMIC, astfel vei avea amintiri, momente de care sa iti aduci aminte.
De la taste, si cu ochii inlacrimati de aceste amintiri, al vostru prieten, Sergiu.
[acest post este o leapsa primita de la Andrada si pe care o dau mai departe tot unui melancolic care are puterea de a scormoni in amintiri si sa le expuna]
